Isaia 32:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Iată, pământul – cel pe care Sărmanul meu popor îl are – Acoperit este de spini Și-asemenea de mărăcini. Iată, aceștia au ajuns Până-ntratât, că au pătruns Chiar și în casele vestite, Spre veselie rânduite.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ și pentru pământul poporului meu pe care cresc spini și mărăcini! Plângeți pentru toate casele de petrecere și pentru această cetate plină de bucurie!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ și pentru pământul poporului meu pe care cresc acum spini și mărăcini! Plângeți pentru toate casele de divertisment și pentru acest oraș (care a fost) plin de veselie!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Pe pământul poporului meu vor crește spini și mărăcini, ba chiar și pe toate casele de bucurie din cetatea cea veselă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Pe pământul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății celei vesele.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Pe pământul poporului meu vor răsări spini și scai, da, pe toate casele de bucurie în cetatea cea veselă.

Isaia 32:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Isaia 22:2

Voi, din cetatea cea frumoasă, Zglobie și gălăgioasă? Iată, ai tăi morți n-au să piară Uciși de sabie, afară, Și nici în luptă, înfruntând Vrăjmași-n iureș atacând.

Isaia 23:7

Asta-i cetatea voastră, care Obârșie-n vechime-și are, Iar veselia se vădea Că și-a făcut sălaș în ea. Picioarele ce-o sprijineau, Până departe o purtau.

Isaia 23:9

Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.

Isaia 24:11

Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare

Isaia 27:10

Iată, cetatea ‘ceea care Se dovedea mare și tare, E singură și părăsită, Căci nu mai este locuită. Vițelul paște-n ea acum Și mai pășește, pe al ei drum. În ea, el se mai culcă încă, Și-ale ei ramuri le mănâncă.

Isaia 34:13

În casele împărătești – Precum și-n curțile domnești – Vor crește tufele de spini, Iar în cetăți, doar mărăcini, Căci locurile de aici Pline-au să fie de urzici Și adăpost al struților Vor fi, și al șacalilor.

Isaia 5:10

Dacă o vie va avea Zece pogoane, o să dea Numai un bat. Să se mai știe Că doar o efă o să vie, Dintr-un omer ce-i semănat În câmpul ce a fost arat.

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Isaia 55:13

În locul spinului, frumos Se va-nălța un chiparos Și-n locul mărăcinelui Va crește tufa mirtului. Lucrul acest va fi mereu, O slavă pentru Dumnezeu. Va fi un semn nepieritor, În calea veșniciilor.”

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 7:23

În acea zi, orice bucată De loc, în care au să fie O mie de butuci de vie – Iar în argint se dovedește Că sicli-o mie prețuiește – Are să fie lepădat, Și astfel fi-va el lăsat În voia tufelor de spini, Umplut fiind de mărăcini.

Ieremia 33:4

Așa vorbește Domnul – Cel Ce-i Dumnezeu în Israel – De casele cele pe care Cetatea voastră-acum le are, De-mpărăteștile palate Care, curând, vor fi surpate Spre-a lăsa loc pentru oștire, Pentru un șanț de întărire Și pentru săbii, când va sta

Ieremia 39:8

Și casa împăratului Și casele poporului Arse-au fost de către Haldei. În urmă, dărâmat-au ei, Zidul Ierusalimului, Ce se afla în jurul lui.

Ieremia 52:27

Iar împăratu-a poruncit Să îi ucidă, negreșit. Astfel, la Ribla – în Hamat – Uciși au fost cu toți, de-ndat’.

Osea 10:8

Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”

Osea 2:3

De nu va face astfel, iată, Am s-o dezbrac în pielea goală, Fiind apoi – fără-ndoială – Precum a fost la început, În ziua-n care s-a născut. O fac s-ajungă o pustie. Pământ uscat are să fie, Pentru că iată, bunăoară, De sete, am s-o las să moară!

Osea 9:6

Ei, ca să plece, s-au grăbit, Căci pustiirea a venit. Egiptul are să-i adune; Mofu-n morminte îi va pune. Ce au mai scump – argintul lor – Drept pradă mărăcinilor, Cădea-va. Crește-vor doar spini – În cortul lor – și mărăcini.