Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 31:5 - Biblia în versuri 2014

5 După cum păsările-ntind Aripile și își cuprind Puii și-i țin sub umbra lor, La fel, Domnul oștirilor Peste Ierusalim Se-apleacă, Bine voind ca să îi facă. Îl cruță, îi dă izbăvire Și îi aduce mântuire.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

5 Cum își întind păsările aripile, așa va proteja Domnul Oștirilor Ierusalimul. Îl va proteja și-l va salva; va trece pe lângă el și-l va elibera“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Iahve, Dumnezeul Armatelor, va păzi Ierusalimul exact cum își întind păsările aripile (protectoare peste puii lor). Îl va proteja și îl va elibera. Îl va feri de pericol și îl va scăpa (de dezastru).»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Cum își întind păsările aripile, așa va ocroti Domnul Sabaót Ierusalímul: îl va ocroti și-l va mântui, îl va cruța și-l va scăpa”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Cum își întind păsările aripile peste puii lor, așa va ocroti Domnul oștirilor Ierusalimul, îl va ocroti și-l va izbăvi, îl va cruța și-l va mântui.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Ca păsările cu aripile întinse, așa va acoperi Domnul oștirilor Ierusalimul; va acoperi și îl va izbăvi, va trece peste el și‐l va scăpa.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 31:5
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pământul era gol cuprins, Iar peste-al apelor întins, Al beznei văl stăpân era. Doar Duhul Domnului zbura Peste a apelor pustie.


Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat, mereu.”


În felu-acesta, au scăpat Cei ce-n Ierusalim au stat Și-asemenea și Ezechia Care și-a întărit domnia, Pentru că Domnul Dumnezeu, De grijă, le-a purtat mereu, Iar cei care-i înconjurau, La depărtare se țineau.


Sunt izbăviți de Dumnezeu – Dintre cei răi – căci fiecare Și-a pus nădejdea-n El, mereu.


În mijlocul cetății stând. Ea nu se clatină, nicicând: Din zori de zi, El o ajută Și astfel tare e ținută.


Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.


Vei fi, de pana-I, învelit. Aripa Lui te va ascunde. Credincioșia-I și-a croit O pavăză și nu pătrunde


Să le răspundeți mai apoi: „Iată, e jertfa Paștelui, Adusă-n cinstea Domnului, Care, pe noi, ne-a ocrotit. În noaptea când El a lovit Egiptul și-al lui împărat, Casele noastre au scăpat.” Atunci când Moise a sfârșit, Aceste vorbe, de rostit, Întreg poporul adunat, Pân’ la pământ, s-a închinat.


„Voi toți, acuma, ați văzut Ceea ce Domnul a făcut Egiptului, cum v-am purtat Și cum, pe munte, v-am urcat, Pe-aripi de vultur, pân’ la Mine.


Averile popoarelor, Ca pe un cuib, le-am apucat. Cu ușurință le-am luat, Precum strângi ouăle vădite A fi în cuiburi părăsite. Așa am strâns pământul care E-n stăpânirea mea cea tare, Și nimenea n-a îndrăznit, Vreo aripă, să fi clintit Sau ciocul să și-l semețească În contră-mi, ca să ciripească.”


Atunci – în ziua ‘ceea – are Ca să se cânte o cântare, Pe plaiurile minunate Aflate-n Iuda: „O cetate Avem, acuma” – au să spună Cuvintele ce-au să se pună În acel cântec. „Ea e tare, Iar Dumnezeul nostru are Ca mântuire să ne dea. Zid de-apărare, ne e ea.


„Eu – Domnul – îi sunt Păzitor Și-o ud mereu, din al Meu nor. Eu o păzesc, ca nu cumva, Rău să îi facă cineva.


Să spuneți dar, la toți cei cari Sunt slabi de inimă: „Fiți tari! Să n-aveți teamă-n ceasul greu! Iată, al vostru Dumnezeu Vine cu răzbunarea Lui, Să dea răsplată orișicui. El Însuși are să sosească Și are să vă mântuiască.”


Cetatea e în grija Mea. Eu sunt Cel care-o izbăvesc. Din a Mea pricină-o păzesc, Și pentru David – robul Meu – Cari lângă Mine-a stat mereu!”


Pe toți cei care locuiesc Aici, am să îi izbăvesc, Din mâna-Asirienilor. Scap și cetate și popor.”


Dar Domnul, pe deasupra lor Se-arată, iar săgeata Lui, Asemenea fulgerului Are să fie, când pornește. El, trâmbița, Își pregătește. Apoi, o ia și trâmbițează Puternic și înaintează În vijelia ce se-arată A fi în miazăzi iscată.


Voi sta, în timpurile-acele, Numai în jurul Casei Mele, S-o apăr contra tuturor, Contra oștirii și-a celor Care se duc și vin, mereu. Atunci, de strajă voi fi Eu. Am să privesc cu ochii Mei Și n-am să-ngădui, peste ei, Să vină cel ce asuprește.


Așa precum și-a scuturat Vulturul cuibul, bunăoară, Cari, peste puii săi, când zboară, Deschide larg aripa lui Și-i ia în pene pe-ai săi pui.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ