Isaia 31:2 - Biblia în versuri 2014

² Dar Domnul înțelept Se-arată Și-aduce peste ei – de-ndată – Nenorocirea, iar apoi, Nu Își ia vorbele-napoi, Ci împotriva celor răi, Cari se vădesc vrăjmași ai Săi, El Se ridică și-i lovește Și casele le nimicește. Aceia care săvârșesc Nelegiuiri, la fel pățesc, Că Domnu-i împotriva lor Și-a celor care ajutor Le sunt, întru nelegiuire.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Dar și El este înțelept și poate aduce dezastrul. El nu-Și retrage cuvintele, ci Se va ridica împotriva casei răufăcătorilor și împotriva celor ce-i ajută pe cei ce comit nelegiuirea.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Dar și El este înțelept; și poate aduce dezastru. El nu Își retrage cuvintele, ci se va ridica împotriva poporului de răufăcători și împotriva celor care îi ajută pe cei care comit nedreptatea!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Dar el este înțelept și face să vină răul, nu-și întoarce cuvintele, se ridică împotriva casei răufăcătorilor și împotriva ajutorului celor care practică nelegiuirea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Dar și El este înțelept și aduce nenorocirea și nu Își ia vorbele înapoi, ci Se ridică împotriva casei celor răi și împotriva ajutorului celor ce săvârșesc nelegiuirea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și totuși el este înțelept și va aduce răul și nu‐și întoarce cuvintele și se va scula împotriva casei făcătorilor de rele și împotriva ajutorului lucrătorilor nelegiuirii.

Isaia 31:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 12:13

La Domnul – căci El le-a făcut – Putere e și-nțelepciune, Pricepere și sfat. De pune

Iov 12:16

Putere și înțelepciune, El are. Stăpânire pune, Peste cel cari se rătăcește Și peste cel care voiește, Pe alții, să îi rătăcească.

Iov 5:13

De-asemenea, a năruit Capcanele ce le-au întins Înșelătorii. El i-a prins, Pe înțelepți, în planul lor, În miezul vicleniilor.

Isaia 1:4

Vai ție, neam nenorocit, Popor rău și nelegiuit, Sămânță de copii stricați Și de păcate încărcați! Pe Domnul, ei L-au părăsit, Pentru că L-au disprețuit, Întorcând spatele la Cel Cari îi e Sfânt, lui Israel…”

Isaia 14:20

Tu, în mormânt, nu ești unit Cu ei, căci tu ți-ai nimicit Țara. Ai fost ne-ndurător Și-ai prăpădit al tău popor. N-o să se mai vorbească – iată – De neamul celor răi, vreodată.

Isaia 21:17

Dintre arcașii cei pe care El îi avea în acel ceas, Foarte puțini vor fi rămas.” Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Căci astfel a vorbit Acel Cari îi e Domn, lui Israel.

Isaia 22:14

Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 28:21

Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.

Isaia 28:29

Domnul oștirii a lăsat Lucrul acesta minunat, Căci mare-i planul Domnului, Precum și-nțelepciunea Lui.”

Isaia 30:3

Dar va rămâne de rușine Și ocrotirea care vine Din partea Faraonului, Precum și al Egiptului Loc de-adăpost, căci a lui țară O să se facă de ocară.

Isaia 30:7

Căci ajutorul așteptat Cari de Egipt le este dat, Nu e decât deșertăciune De-aceea eu și pot a spune Că ajutorul dobândit Doar „zarvă mare s-a vădit, Însă ispravă, nicidecum”.

Isaia 31:3

Căci Egipteanul – s-aveți știre – Nu-i Dumnezeu, ci om e el! Apoi și caii lui, la fel, Nu se ridică în văzduh, Căci sunt din carne, nu din duh. Domnul doar mâna să-Și întindă Ca largul zării să-l cuprindă, Și-ocrotitorul va cădea. Cel ocrotit, de-asemenea – Atuncea – va cădea și el Și vor pieri cu toți astfel.

Isaia 32:6

Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.

Isaia 45:7

Lumina, Eu o întocmesc, Iar bezna, tot Eu o-mpletesc. Eu dau belșugul și tot Eu Aduc restriștea căci, mereu, Aceste lucruri Eu le fac, Numai după al Meu bun plac.

Isaia 9:17

De-aceea, nici o bucurie Nu are Domnul de acei Care sunt tineri, între ei; Nici milă n-are de popor, De văduve și-orfanii lor, Căci sunt niște nelegiuiți, Sunt răi și toți sunt dovediți Precum că a lor gură știe Să scoată numai mișelie. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Ieremia 10:12

Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.

Ieremia 10:7

Teamă de Tine, cine n-are, Când Tu ești Împăratul lor, Al tuturor neamurilor? De Tine doar – de bună seamă – Trebuie toți ca să se teamă, Căci dintre oamenii deștepți, Dintre ai lumii înțelepți, Nu se găsește nimenea Care să-Ți fie-asemenea.

Ieremia 36:32

O altă carte-a fost luată De Ieremia și-a fost dată, În urmă, lui Baruc cel care, Pe Neriia, părinte-l are Și care logofăt fusese. În acea carte, el scrisese Cuvintele ce s-au aflat În cartea arsă de-mpărat, De Ioiachim, de-acela care Era în Iuda cel mai mare. Pe lângă vorbele aflate În cartea-ntâi, adăugate Au fost și altele, atunci, După cum Domnu-a dat porunci.

Езекиел 29:6

Locuitorii cei pe care Țara Egiptului îi are, În vremea ‘ceea au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. Acestea se vor fi făcut Doar pentru că Eu am văzut Că pentru casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Ei se vădiră o proptea La fel precum e trestia.

Amos 3:6

Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?

Țefania 3:8

De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Stați, până Mă voi fi sculat La pradă, căci am să adun Neamuri, când la un loc Eu pun, Apoi, împărățiile! Am să revărs urgiile Ce sunt ale mâniei Mele, În vremea ‘ceea, peste ele. Țara-nghițită o să fie De al Meu foc de gelozie.”

Zaharia 1:6

Totuși, cuvintele rostite, Poruncile orânduite Pe care Eu le-am dăruit Prorocilor ce M-au slujit, Nu i-au atins pe-acei pe care, Al vost’ popor, părinți, îi are? Atunci, ei s-au întors ‘napoi Și-n acest fel au zis apoi: „Domnul oștirii ne-a făcut Precum a spus de la-nceput, Căci după fapte, numai, are A-i răsplăti la fiecare!”

Numeri 10:35

Chivotul, când pleca la drum, Moise zicea: „Scoală-Te-acum Doamne și, pe dușmanii Tăi, Împrăștie-i! Să fugă, fă-i, Pe cei ce Te urăsc, din cale Și dinaintea Feței Tale!”

Numeri 23:19

Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?

Matei 24:35

Va trece cerul și pământul, Dar nu va trece-n veci cuvântul Care a fost rostit de Mine! – Al Meu cuvânt, veșnic, va ține.”

Romani 16:27

Mereu, numai a Celui care, Singur, înțelepciune, are, A Dumnezeului de Sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus – Acum, și-n anii care vin, Slava să fie-n veci! Amin.

Iosua 23:15

Dar tot așa, vă spun apoi, Că după cum s-au împlinit Vorbele bune, negreșit, Să știți că și vorbele rele Pot împlinite-a fi și ele. Dacă pe Domnu-l părăsiți, Atunci încredințați să fiți Că vorba rea se împlinește, Iar Dumnezeu vă nimicește Din astă țară minunată, Care, de El, vă este dată.

Iuda 1:25

Cari singurul este, mereu, Mântuitor și Dumnezeu, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus – Să-I fie slava-n ceruri, sus. Putere și cu măreție – De-asemeni – ale Lui să fie, Cu stăpânirea arătată, La început de vremi, odată. Pe toate, Lui I le închin, Acum și-n veci, de veci. Amin.”

1 Samuel 2:3

Luați dar, seama, fiecare: Nu mai vorbiți, cu îngâmfare, Și nici cuvinte de mândrie – În gură – să nu vă mai fie! Căci Domnul e un Dumnezeu Care cunoaște tot, mereu. Și orice faptă săvârșită, În fața Lui e cântărită.