Isaia 31:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ Vai de cei ce coboară în Egipt pentru ajutor, bazându-se pe cai! Se încred în mulțimea carelor și în marea putere a călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu-L caută pe Domnul!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Vai de cei care se duc în Egipt pentru ajutor, bazându-se pe cai(i crescuți acolo)! Vai de cei care își pun speranța în mulțimea carelor și în marea forță a călăreților, dar care nu privesc spre sfântul lui Israel și nu caută ajutor la Iahve!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Vai de cei care coboară în Egipt după ajutor, se sprijină pe cai și se încred în care, pentru că sunt multe, și în călăreți, pentru că sunt puternici, dar nu privesc către Sfântul lui Israél și nu-l caută pe Domnul!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor, se bizuiesc pe cai și se încred în mulțimea carelor și în puterea călăreților, dar nu privesc spre Sfântul lui Israel și nu caută pe Domnul!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor și se reazemă pe cai și se încred în care pentru că sunt multe și în călăreți pentru că sunt foarte puternici și nu se uită la Sfântul lui Israel, nici nu caută pe Domnul.

Isaia 31:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 47:17

Atunci, ei, vitele, și-au dat Și astfel, pâine-au căpătat.

2 Cronici 16:7

În vremea ‘ceea, drept proroc, Hanani fost-a-n acel loc. La Asa, el a alergat Și-n acest fel a cuvântat: „Pentru că nu te-ai sprijinit Pe Domnul, ci te-ai bizuit Cu mult mai mult pe-acela care, În frunte, Siria îl are, Iată că Domnul a scăpat Oastea acelui împărat Acuma, din mâinile tale, Căci astfel a găsit cu cale.

2 Cronici 16:9

Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”

Iov 39:11

Pentru puterea lui cea mare Ți-ai pus încrederea-n el oare? Grija, ți-o lași în seama lui?

Psalmi 20:7

Unii își pun nădejdea lor Doar în puterea carelor Și-a cailor ce-i stăpânesc, În care ei se bizuiesc. Dar noi nădăjduim mereu, În Numele lui Dumnezeu.

Isaia 10:17

Apoi, Lumina cea pe care Neamul lui Israel o are, Se va preface într-un foc. Sfântul lui Israel, pe loc, În flacără mistuitoare Se va preface, lovind tare – Doar într-o zi – toți ai lui spini Și tufele de mărăcini.

Isaia 2:7

Comoara lor n-are sfârșit, Căci aurul și-argintul sânt Grămadă, pe al lor pământ. Plină de cai, e țara lor Și-apoi numărul carelor Atât de mare se vădește, Încât nimeni nu-l socotește.

Isaia 20:5

Atunci, au să se îngrozească Și are să îi năpădească Rușinea pe aceia care Și-au pus încrederea lor mare, În țara Etiopiei, Fiind drept fală pentru ei Egiptul cel neînfricat.

Isaia 22:11

Sunt două ziduri, unde voi – Chiar între ele – vreți apoi, Să faceți o cămară mare, Să puteți strânge apa care E-n iazul vechi. Dar nu voiți, Cu nici un chip, ca să priviți Către Cel care a făcut Totul, așa precum a vrut, Către Cel care-a pregătit Lucrul acest și l-a-mplinit.

Isaia 30:16

Ci-n felu-acesta ați vorbit: „Nu! Căci pe cai fugi-vom noi!”– „De-aceea, chiar veți fugi voi!” – „Pe cai iuți, noi vom călări!” – „De-aceea, vă vor urmări Cei care-aleargă după voi, Pe cai, cu mult mai iuți apoi.

Isaia 36:6

Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care palma i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.

Isaia 36:9

Oare, cum crezi că reușești, Ca tu să te împotrivești În față-mi și să-ndepărtezi Un căpitan, pe care-l vezi Că-i cel mai mic slujbaș, pe care, Marele împărat îl are? În carele Egiptului – Precum și-n călăreții lui – Nădăjduiești, precum văd eu.

Isaia 43:15

Al vostru Domn, numai Eu sânt. De-asemeni, sunt al vostru Sfânt, Al lui Israel Făcător Și Împărat peste popor.”

Isaia 5:12

Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.

Isaia 57:9

Cu untdelemn, mergi la-mpărat. Îți înmulțești, neîncetat, Miresmele. Toți solii tăi Pornesc pe-ndepărtate căi Și te apleci, încetișor, Spre locuința morților.

Isaia 64:7

Nu este nimeni cari se teme De Tine, Numele să-Ți cheme. Nimeni nu e să se trezească, De Tine să se alipească. De-aceea, Ți-ai ascuns apoi, Fața și nu mai știi de noi, Încât ne lași ca să pierim În răul ce îl săvârșim.”

Isaia 9:12

Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Isaia 9:13

Căci nici poporul nu voiește Ca la Cel care îl lovește Să se întoarcă înapoi, Cătând pe al său Domn apoi.

Ieremia 17:5

„Domnul, astfel, a cuvântat: „Mereu să fie blestemat Omul acel ce va avea, Pusă în om, încrederea Și care sprijin și-ajutor Așteaptă de la muritor Și își abate, tot mereu, Inima, de la Dumnezeu!

Ieremia 2:13

„Iată că-ntreg poporul Meu Mare păcat a săvârșit Și-al său păcat e îndoit. L-au părăsit pe Domnul lor – Pe al apelor vii izvor – Și-n urmă puțuri și-au săpat, În care apa nu a stat.”

Ieremia 37:7

„Așa vorbește Domnul, Cel Ce-i Dumnezeu în Israel: „Iată ce vești aveți de dat Celui ce este împărat În Iuda și-a găsit că-i bine Să vă trimită pân’ la Mine: „Oștirea Faraonului Se-ntoarce-acum, în țara lui. Oștirea Egiptenilor Voia să vă dea ajutor, Dar în Egipt se-ntoarce iară.

Ieremia 42:14

Căci ne dorim să mergem iară, Să stăm la Egipteni în țară, Ca să nu mai vedem război, Să n-auzim trâmbițe-apoi Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,

Езекиел 17:15

El, însă, nu l-a ascultat, Ci-n contra lui s-a răsculat, Și în Egipt a repezit – Degrabă – soli, căci s-a gândit Să ceară cai să i se dea Și oameni mulți de-asemenea. Dar dacă a făcut astfel, Izbândă, o să aibă el? Va reuși, în ăst fel, oare, Să dobândească el, scăpare? Cum să mai scape, dacă el Călcat-a legământu-acel?”

Езекиел 29:16

Apoi, această-mpărăție Nu va putea ca să mai fie O pricină aducătoare De-ncredere, casei pe care O are-n lume Israel. Aminte-și va aduce-astfel, De făr’delegea ce-o făcea Când spre Egipt se întorcea. Atuncea, ei vor ști că Eu Sunt Domn, precum și Dumnezeu.”

Daniel 9:13

Nenorocirea a venit, Exact așa precum s-a zis Și cum, în Lege, Moise-a scris. Însă tot nu ne-am rugat noi, La Domnul Dumnezeu apoi, Și nici de la nelegiuire Nu ne-am întors a noastră fire. La adevărul Tău, curat, Aminte, noi nu am luat.

Osea 11:5

La Egipteni în țară-apoi, N-au să se-ntoarcă înapoi, Dar au să-l aibă așezat Pe-Asirian, drept împărat, Pentru că n-au voit – văd bine – Să se întoarcă iar, la Mine.

Osea 11:9

Iată că nu am să-ți fac ție, După aprinsa Mea mânie. Pe Efraim, nu-l zdrobesc Eu, Pentru că Eu sunt Dumnezeu Și nicidecum un om. Eu sânt – În mijlocul tău – al tău Sfânt Și nu am să Mă repezesc Asupră-ți, să te prăpădesc.

Osea 14:3

Asirianul – negreșit – Nu va scăpa nepedepsit. Nu vrem să mai încălecăm Pe cai și să ne închinăm Zicând unei lucrări – știută Că-i de-ale noastre mâini făcută – „Tu ești al nostru Dumnezeu!”, Căci de la Tine, tot mereu, Orfanul – precum s-a văzut – Parte de milă a avut.”

Osea 7:7

Toți ard așa ca un cuptor; Astfel, judecătorii lor Sfârși-vor prin a fi mâncați Și cad toți ai lor împărați. Nici unul nu Mă ia în seamă, Pentru că nimeni nu Mă cheamă.

Habacuc 1:12

Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!

Habacuc 3:3

Cel Sfânt sosește din Paran, Iar Dumnezeu, de la Teman… (Oprire) Întinderile cerului Pline-s de măreția Lui. Ale pământului hotare Umplute-s de-a Lui slavă mare.

Zaharia 10:5

Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.

Deuteronom 17:16

Deci împăratul, să ai știre Că nu trebuie-n stăpânire, Mulți cai să aibă, ca altfel, Să nu cumva să-ntoarcă el, Către Egipt, al său popor Pentru mulțimea cailor, Căci Domnu-a zis: „Pe acel drum, Să nu vă-ntoarceți, nicidecum”.

Deuteronom 20:1

„Când, cu vrăjmașii voștri, voi Aveți ca să purtați război Și veți vedea mulți cai și care Și un popor cu mult mai mare Decât al vost’, să n-aveți teamă, Căci Dumnezeu – de bună seamă – Va fi cu voi, neîncetat, Căci Domnul v-a eliberat Din al Egiptului ținut.