Isaia 30:22 - Biblia în versuri 2014

²² Vei socoti ca drept spurcat Argintul ce a îmbrăcat Toți idolii. Apoi, la fel, Vei socoti aurul cel Cu care fi-vor poleite Și chipurile ce-s cioplite. Privite toate au să fie, Precum e o necurăție Și ai să spui de ele-apoi: „Afară dar, grabnic, cu voi!”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²² Atunci vă veți pângări chipurile voastre cioplite, placate cu argint, și chipurile voastre turnate, acoperite cu aur. Le veți împrăștia ca pe niște zdrențe murdare, zicându-le: „Afară cu voi!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Atunci vă veți profana idolii poleiți cu argint și imaginile acoperite cu aur. Le veți arunca în toate direcțiile ca pe niște haine rupte și murdare, zicându-le: «Afară! Nu veți mai sta aici!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Vei considera întinată poleiala de argint a idolilor tăi și învelișul de aur al chipurilor tale turnate, le vei azvârli ca pe o zdreanță: „Ieșiți!”, le vei spune.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Veți socoti ca spurcate argintul care vă acoperă idolii și aurul cu care sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăție le vei arunca și le vei zice: „Afară cu voi de aici!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²² Și veți pângări poleiala chipurilor voastre de argint și pojghița chipurilor voastre turnate de aur; le vei arunca departe ca pe o zdreanță necurată: Afară! îi vei zice.

Isaia 30:22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 31:1

Când praznicul s-a isprăvit, Spre case, oameni-au pornit. Stâlpi idolești, au sfărâmat Și Astartee au tăiat. Altarele le dărâmară Și-orice-nălțime o surpară, Încât nimic nu mai rămase În Iuda, Beniamin, Manase Și Efraim. Când au sfârșit, Spre-ale lor case s-au grăbit.

Isaia 27:9

Nelegiuirea săvârșită De Iacov, fost-a ispășită Și iată rodul ce l-a dat Iertarea, pentru-al său păcat: Domnu-a făcut pietrele care Erau cuprinse în altare, Așa precum e varul, până S-au prefăcut toate-n țărână. Idolii Astarteelor Și-apoi mulțimea stâlpilor Cari soarelui sunt închinați Au fost zdrobiți, iar ridicați – Din nou – în vremea ce-o să vie, Nicicând ei nu au să mai fie.

Isaia 31:7

„În ziua ‘ceea, negreșit, O să-și arunce fiecare, Toți idolii pe care-i are, Fie că-s din argint lucrați, Fie că-n aur sunt turnați. Lepădați idolii avuți, Idoli care au fost făcuți De ale voastre mâini vădite Precum că sunt nelegiuite.

Isaia 40:19

Meșterul – idoli – a turnat, Iar argintarul i-a-mbrăcat În strai de-argint și le-a făcut, Apoi, din aurul bătut, Câte-un șireag de lănțișoare, Împodobind pe fiecare.

Isaia 46:6

Ei varsă aurul aflat În pungă și au deșertat Argintul ca să-l cântărească În cumpănă și să tocmească Un argintar, cari le va face Un dumnezeu, precum le place, Să se închine-n fața lui, În fața dumnezeului Pe care ei și l-au dorit.

Plângerile 1:17

Sionu-ntinde, rugător, Ale lui brațe, tuturor, Însă nu este nimenea Care să-l poată mângâia. Iacov este înconjurat, Căci Domnul l-a împresurat, Acum, cu toți acei pe care, Vrăjmași ai săi, Iacov îi are. Ierusalimul e găsit Doar bun pentru batjocorit.

Езекиел 14:6

În Israel, așa să spui: „Ascultați vorba Domnului, Pe care v-am adus-o eu! Așa vorbește Dumnezeu: „Lăsați-vă, de idoli, voi Și-ntoarceți-vă, înapoi! La urâciunile pe care Le-ați săvârșit – fără-ncetare – De-acum, să nu vă mai uitați! De ele, vă îndepărtați!

Езекиел 18:6

Acela care nu mănâncă – În munte, sus, urcat pe stâncă – Din carnea jertfei închinată Spre a fi idolilor dată; Și nu privește spre cei care, Drept idoli, Israel îi are; Nu-i necinstește-aproapelui Nevasta, iar de soața lui Nu se atinge niciodată Atunci când este necurată;

Езекиел 36:31

Atunci, vă veți aduce-aminte De răul cel de mai ‘nainte, Pe care voi l-ați făptuit Și scârba vă va fi lovit Din pricina păcatelor Precum și-a urâciunilor Cari ale voastre se vădesc.

Езекиел 7:19

Argintul au să îl zvârlească Pe ulițe și-au să-i scârbească Aurul ce l-au adunat. Argint și aur ar fi dat, Dar aurul și-argintul n-are Putința de-a le da scăpare, În ziua-n care o să vie A Domnului mare urgie. Argintul, aurul lor tot, Nu sunt în stare și nu pot Să sature sufletul lor; Nici golul măruntaielor Nu pot să-l umple, niciodat’; Căci aurul i-a aruncat În marea lor nelegiuire, Cu-a lor nesățioasă fire.

Езекиел 7:20

Se tot făleau, în a lor viață, Doar cu podoaba lor măreață, Cu care-n urmă au făcut Icoanele ce le-au avut – Icoana urâciunilor, Precum și-a idolilor lor. De-aceea, iată ce voi face: În scârbă doar, le-o voi preface.

Osea 14:8

Ce are Efraim a face, Cu idolii? Le voi da pace. Am să-i ascult și-am să-i privesc, Căci chiparos verde, voiesc, Pentru-al lor neam, ca să fiu Eu. Rodul ai să-l primești mereu, Doar de la Mine, negreșit.

Levitic 13:52

Să ardeți haina necurată, Sau bătătura ce-i lucrată Din in sau lână; iar apoi Să ardeți și urzeala voi. Să ardeți lucrurile-acele Care făcute sunt, din piele. Toate, le strângeți, la un loc, Căci trebuiesc arse, în foc.

Zaharia 13:2

Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „În ziua ‘ceea, Eu voiesc, Din toată țara să-i stârpesc Pe idoli, căci de peste fire, Voi șterge a lor amintire. Prorocii mincinoși din țară, Am să îi scot atunci afară. De-asemeni, duhul necurat, Din țară, fi-va alungat.

Matei 4:10

„Satano, piei!” – Iisus i-a zis – „Căci iată ce mai este scris: „Lui Dumnezeu să Îi slujești, În fața Lui să te smerești Și să te-nchini doar Domnului!”

Deuteronom 7:25

Chipuri cioplite-n orice loc, Dacă găsești, arde-le-n foc. La aurul și-argintul care, Un chip cioplit, pe el le are, Tu nu trebuie să poftești Ca nu cumva să te trezești Că sunt o cursă, pentru tine. Acestea sunt – ia seama bine – O urâciune-n fața Lui, Adică-n fața Domnului.

Revelația 19:20

Fiara, după ce-a fost învinsă, Ajunsa-n urmă a fi prinsă; Cu ea, prorocul mincinos A fost și el prins, ne-ndoios. El este cel care făcea Semne, cu care-i amăgea Pe toți cei cari au căpătat Semnul și-apoi, s-au închinat Icoanei fiarei. Amândoi, Prinși și-aruncați au fost apoi – De vii – într-un anume loc, Care e iazul cel de foc. Pucioasă, iazu-acela are Și arde fără încetare.