Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 30:20 - Biblia în versuri 2014

20 El mângâie al tău obraz Și îți dă pâine, în necaz. Apoi, în marea-I îndurare, Apă îți dă, în strâmtorare. Iată, învățătorii tăi Nu vor căta dosnice căi Să se ascundă. Vei putea, Pe-nvățători de a-i vedea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Deși Stăpânul vă va da pâinea necazului și apa suferinței, învățătorii tăi nu se vor mai ascunde și ochii tăi îi vor vedea pe învățătorii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Deși Stăpânul vă va da pâinea necazului și apa suferinței, învățătorii voștri nu se vor mai ascunde; ci ochii voștri îi vor vedea.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Domnul vă va da pâinea strâmtorării și apa necazului. Cei care te învață nu se vor mai ascunde și ochii tăi îi vor putea vedea pe cei care te învață.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Domnul vă va da pâine în necaz și apă în strâmtorare. Învățătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Și Domnul vă va da pâinea strâmtorării și apa apăsării; totuși învățătorii tăi nu se vor mai ascunde ci ochii tăi vor vedea pe învățătorii tăi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 30:20
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine, numai, să-l hrănească Și apă doar să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori veni-vom noi.”


Ei să-l arunce-n închisoare, Să nu mai vadă-al zilei soare. Cu pâine numai, să-l hrănească Și apă doar, să-i dăruiască, Până atunci când, înapoi, Biruitori, veni-vom noi.”


Acum, țărâna se vădește Că pâinea mi-o înlocuiește, Iar băutura mi se-arată, Cu lacrimi doar amestecată.


Degeaba-n zori, voi vă sculați Și-apoi, târziu, voi vă culcați, Pentru o pâine care cere – Din parte-vă – numai durere, Căci preaiubiții Domnului, Pâine, ca-n somn, din partea Lui Au să primească, ne-ncetat.


Mâniile lui Dumnezeu O clipă-ntunecă-a Lui față, Dar îndurarea-I ține-o viață: Seara – de plânsul o să vie – În zori veni-va veselie.


Semnele noastre, nu putem – Acuma – să le mai vedem Și iată că nici un proroc Nu se mai află-n acest loc. Nu mai e nimeni cari să știe, Până când, totul va să ție…


Pâine cu lacrimi, Tu i-ai dat Și lacrimi doar, l-au adăpat.


Iar ei, astfel, au întrebat: „Pe cine vrea el, să învețe Înțelepciunea, dând povețe? Cui vrea să dea, fără măsură, Atât de multă-nvățătură? Unor copii abia-nțărcați, Cari de la țâță sunt luați?


Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”


Curând, cel ce-i încovoiat Sub fiare, fi-va dezlegat. În groapă, n-o să putrezească, Nici pâinea nu o să-i lipsească.


Să vă rugați voi, Domnului, Să dea, la secerișul Lui, Secerători” – așa le-a spus, Discipolilor Săi, Iisus.


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Pe timpul cât o să dureze Această sărbătoare mare, Să știi că nimeni voie n-are, A folosi pâine dospită. O săptămână împlinită, Se vor mânca, pe-ntinsul țării, Azimi – sau pâinea întristării – Căci din Egipt tu ai ieșit În grabă, când l-ai părăsit. Așa să faci, ca să ții minte Și să-ți aduci, mereu, aminte, De ziua când tu ai ieșit Din țara-n care-ai fost robit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ