Isaia 30:2 - Biblia în versuri 2014

² Făr’ să Mă-ntrebe, bunăoară, Către Egipt ei se pogoară, Cătând un adăpost al lor, La umbra Egiptenilor, Și ocrotirea ce putea Doar Faraonul să le-o dea!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² Ei pleacă, ducându-se în Egipt, fără să-Mi ceară sfatul, ca să caute refugiu în protecția oferită de Faraon și să se adăpostească la umbra Egiptului!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ei se duc în Egipt fără să îmi ceară sfatul, căutând acolo adăpost în protecția faraonului și securitate la umbra Egiptului!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Ei merg și coboară în Egipt fără să mă consulte, ca să caute refugiu la Faraón și ca să se adăpostească la umbra Egiptului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Ei se coboară în Egipt, fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon și să caute un adăpost sub umbra egiptenilor!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² care se duc și se coboară în Egipt și n‐au întrebat gura mea; ca să se întărească cu tăria lui Faraon și să‐și pună încrederea în umbra Egiptului!

Isaia 30:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 22:7

Când Iosafat i-a auzit, Ne-ncrezător l-a întrebat Pe-al lui Israel împărat: „Nu mai e oare-n acest loc Vreun om care este proroc Al Domnului, să îl chemăm, Ca și pe el să-l întrebăm?”

2 Regi 17:4

Dar împăratul cel pe care, Asiria, în frunte-l are, În urmă, a descoperit Precum că Osea-a uneltit În contra lui. L-a-ncătușat Și-n temniță l-a aruncat, Aflând că bir n-a mai plătit Și că-n Egipt a repezit, Mereu, solii, ce se-ndreptară Spre So, voind, sprijin, să ceară.

2 Regi 18:21

Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care, Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care, palma, i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.

Isaia 16:3

Ele vor zice: „Sfătuiește Și vino dar, de mijlocește! Ne-acoperă pe fiecare, Cu umbra ta-n amiaza mare, De parcă vălu-ntunecat Al nopții ne-ar fi-nconjurat! Ascunde-i pe cei urmăriți Și nu-i vinde pe cei fugiți!

Isaia 18:1

O, vai va fi de tine țară, În care se aude iară, Al armelor crunt zăngănit, În cari războiul s-a pornit! Tu ești dincolo așezată, De apele de cari, udată E Etiopia. Ești tare

Isaia 36:6

Dacă-n Egipt te-ai încrezut, Află că sprijin ai avut Trestia frântă, ce rănește Mâna care se sprijinește Pe ea. Căci astfel se arată A fi, de fiecare dată, Marele Faraon pe care Egiptu-n fruntea sa îl are: O trestie care l-a-mpuns Și care palma i-a străpuns, Celui care se-ncrede-n el.

Isaia 36:9

Oare, cum crezi că reușești, Ca tu să te împotrivești În față-mi și să-ndepărtezi Un căpitan, pe care-l vezi Că-i cel mai mic slujbaș, pe care, Marele împărat îl are? În carele Egiptului – Precum și-n călăreții lui – Nădăjduiești, precum văd eu.

Isaia 8:19

Atunci când întâmpla-se-va Ca să vă spună cineva: „Să-i întrebați – de bună seamă – Pe-aceia cari, pe morți, îi cheamă, Pe-aceia care pot să știe Ce are-n viitor să fie, Sau pe acei care șoptesc Ori pe cei cari bolborosesc”, Voi să răspundeți, mustrător: „Nu va-ntreba oare-un popor, Aceste lucruri, tot mereu, Pe Cel care-i e Dumnezeu? Despre cei vii, poporul are, Pe morți, să îi întrebe, oare?

Ieremia 2:18

Acum, ce cauți să te duci Către Egipt ca să apuci, Să bei din apa Nilului? De ce bei apa râului Ce este în Asiria? De ce vrei tu, să bei din ea?

Ieremia 21:2

„Să-ntrebi”– zise Pașhur apoi – „Pe Domnul nostru, pentru noi, Căci Nebucadențar – cel care, În Babilon e cel mai mare – Cu oaste mare, a pornit Și-n contra noastră a venit. Poate că Dumnezeu va face, Iar, o minune, s-avem pace, Căci îl va-ndepărta apoi, Cu toată oastea, de la noi.”

Ieremia 37:5

Oastea lui Faraon plecase Și de Egipt se depărtase. Haldeii care-mpresurau Ierusalimul – căci voiau Să-l cucerească – auziră Vestea și-n grabă-l părăsiră.

Ieremia 42:14

Căci ne dorim să mergem iară, Să stăm la Egipteni în țară, Ca să nu mai vedem război, Să n-auzim trâmbițe-apoi Și s-avem pâine, ne-ncetat!”,

Ieremia 42:2

La Ieremia-au alergat Și-n acest fel au cuvântat: „Bine primită, vrem să fie Ruga ce ți-o aducem ție! Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al tău Domn și Dumnezeu, Pentru că știi cât ni-e de greu. Mulți fost-am, dar în acest ceas, Puțini – vezi bine – am rămas.

Ieremia 42:20

Vă spun dar: seama să luați Ca singuri să nu vă-nșelați, Dacă pe mine m-ați trimis La Domnul și astfel mi-ați zis: „Venim să te rugăm, apoi, Să mijlocești tu, pentru noi, La al nost’ Domn și Dumnezeu, Acum, în ceasu-acesta greu. Ceea ce trebuie făcut, Tu să ne faci de cunoscut! Ne spune voia Domnului Și-o să-mplinim porunca Lui! Vom împlini dar, a Sa vrerea, Făcând tot ceea ce ne cere!”

Ieremia 43:7

Spre țara Egiptenilor, Plecă acel întreg popor, Pentru că n-au fost ascultate Poruncile de Domnul date. Pe drum, poporul s-a oprit, Când la Tahpanes a sosit.

Plângerile 4:20

Acela ce ne-a fost suflare A vieții – unsul cel pe care Îl avea Domnul – înadins, În gropile lor a fost prins. Prins a ajuns să fie el, Cu toate că ziceam astfel: „La umbră, sub ale lui ramuri, O să trăim noi, printre neamuri.”

Osea 7:13

Vai! Vai, de oamenii acei! Vai, are-a fi atunci, de ei, Pentru că iată-i, fug de Mine! Asupra lor, pieirea vine, Căci necredință-au arătat Față de Mine, ne-ncetat. Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni, Căci împotrivă-Mi spun minciuni!

Osea 8:10

Chiar dacă dau daruri mereu, La neamuri, tot îi apăs Eu, Ca pentr-un timp să înceteze, Vreun împărat, să-și mai așeze.

Osea 8:9

Măgar sălbatic și răzleț, Israelul se arătase Când în Asiria plecase, Iar Efraim daruri a dat, Prieteni, când și-a căpătat!

Numeri 27:21

Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”

Deuteronom 28:68

Domnul te va întoarce-apoi Și, pe corăbii, înapoi, Către Egipt, pornești, pe mare, Făcând iar, drumul, despre care, Eu îți spuneam: „Să nu-l mai vezi!” Acolo când tu ai să șezi, Ai să te vinzi vrăjmașului, Fiind robul și roaba lui; Și nimenea nu o să vie, Cumpărător, ca să îți fie.”

Iosua 9:14

Atunci, bărbații, din popor Luară din merindea lor, Fără ca-ntâi să fi-ncercat, Pe Domnul, de a-L fi-ntrebat,

Judecători 9:15

Când auzit-a vorba lor, Spinul le-a spus copacilor: „Dacă mă vreți, cu-adevărat, Să fiu al vostru împărat, Atuncea vreau ca să veniți Cu toți și să v-adăpostiți La umbra mea! Altfel, pe loc, Din spin să izbucnească foc, Să-i mistuie, cu para lui, Pe toți cedrii Libanului!”