Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 28:12 - Biblia în versuri 2014

12 El îi zicea: „Iată dar, tihnă. Dați osteniților odihnă, Căci uite locul potrivit, Pentru odihnă rânduit!” Ei, însă, nu au ascultat

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

12 celor cărora le-a zis: „Iată locul de odihnă! Lăsați-l pe cel obosit să se odihnească! Aici este odihna!“. Dar ei n-au vrut să asculte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 El se va adresa celor cărora le-a spus: «Acesta este locul de odihnă! Lăsați-l pe cel extenuat să se odihnească! Aici este odihna!» Dar ei nu au vrut să asculte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 El le zicea: «Aceasta este odihna: lăsați-l pe cel obosit să se odihnească! Aceasta este tihna». Dar ei nu au vrut să asculte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 El îi zicea: „Iată odihna! Lăsați pe cel ostenit să se odihnească! Iată locul de odihnă!” Dar ei n-au vrut să asculte,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 căruia i‐a zis: Aceasta este odihna! Dați odihnă celui ostenit. Și aceasta este răcorirea! Dar ei n‐au voit să asculte.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 28:12
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Pe Dumnezeu, el L-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Numai Tu Doamne, ești Cel care Dai ajutor, la fiecare: Și pe cel slab îl întărești Și pe cel tare-l sprijinești. Doamne, pentru al meu popor, Vino, acum, în ajutor! Pe Tine, noi ne sprijinim Și în al Tău Nume, venim, Să înfruntăm o oaste care, Iată, este în număr mare. Doamne, știi bine că, mereu, Tu ești al nostru Dumnezeu! Nu lăsa omul să-ndrăznească, În contra Ta, să biruiască!”


La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.


Sau dacă vrei s-o dai, cumva, Să o citească cineva – Care în ea o să privească, Însă nu știe să citească – Și îi vei spune: „Ia, citește!”, El – după ce o răsfoiește – Va zice: „N-am să reușesc Pentru că nu știu să citesc!”.


Căci Dumnezeul Cel pe care, Drept Sfânt, Israelul Îl are, A spus așa: „Vă dau odihnă, Pentru ca-n liniște și-n tihnă, Voi, mântuirea, s-o primiți. Tăria voastră o găsiți Doar în încredere, precum Și în seninătate-acum.” Voi, însă, nu v-ați învoit,


Pacea-i lucrarea cea pe care Neprihănirea doar o are, Iar roada ei are să fie Liniște, tihnă pe vecie.


Poporul va avea putință Ca în a păcii locuință – În acel timp – să locuiască. El are să se-adăpostească În case ce sunt liniștite Și care sunt, de griji, lipsite.


„Nu o să-ți ascultăm solia! Nimic nu facem din ce spui Că e din partea Domnului! Nimic din ce ai spus la lume Că este-n al Domnului Nume, Nu o să facem! Noi voim,


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Dar ei n-au vrut să ia aminte Când s-au rostit aste cuvinte: Urechile și-au astupat Și-au întors spatele, de-ndat’.


Ci pentru că M-au mâniat, În lume, i-am împrăștiat Și-astfel, la neamuri, au șezut, Pe care nu le-au cunoscut. În urma lor, am pustiit Țara, încât n-a mai voit – După aceea – nimenea Să vină ca să șeadă-n ea, Pentru că țara cea plăcută Fost-a-n pustie prefăcută!”


Luați seama ca, nu cumva, Să îndrăznească cineva, Să nu-l asculte pe Cel care Vorbește, azi, la fiecare! Pentru că dacă n-au scăpat Acei ce nu L-au ascultat Pe Cel cari, pe pământ, vorbea, Cu-atât mai mult, nu vom putea, Scăpare, să avem nici noi, Dacă ne-ntoarcem înapoi, De la Acel ce-n cer vorbește


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ