Isaia 27:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Când în robie a căzut, Doar cu măsură l-ai bătut Atuncea când l-ai pedepsit. Trimis-ai vânt din răsărit Și cu puterea lui cea mare, Tu i-ai luat pe fiecare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁸ Te-ai certat cu el cu măsură când l-ai alungat! Cu suflarea Sa năprasnică l-a îndepărtat în ziua când a suflat vântul de est.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Tu, Doamne, Te-ai luptat cu el alungându-L, trimițându-l în exil! Cu suflarea Ta violentă l-ai transferat (teritorial) în ziua când a suflat vântul de la Est.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ L-a pedepsit alungându-l și respingându-l, l-a îndepărtat printr-o suflare puternică, ca în ziua [când bate vântul] dinspre răsărit.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Cu măsură l-ai pedepsit în robie, luându-l cu suflarea năprasnică a vântului de răsărit.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁸ Cu măsură te‐ai certat cu ea când i‐ai dat drumul: el a îndepărtat‐o cu vântul său puternic, în ziua vântului de răsărit.

Isaia 27:8 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 23:6

Atunci, dacă-mpotriva mea, Ca să se lupte El ar vrea, Credeți că folosește oare Toată puterea ce o are?

Psalmi 103:14

El știe din ce suntem noi Și ia aminte mai apoi, Că nu suntem decât o mână, Însuflețită, de țărână.

Psalmi 103:9

Și nu Se ceartă ne-ncetat, Căci a lui Dumnezeu mânie Nu poate ține pe vecie.

Psalmi 38:1

Nu mă mustra, fără-ncetare, Doamne-n mânia Ta cea mare Și nu îngădui să vie, Asupra mea, a Ta urgie.

Psalmi 6:1

Doamne, să nu mă pedepsești – Când voi greși – cu-a Ta mânie. Doamne, să nu mă mai lovești, Mustrându-mă cu-a Ta urgie.

Psalmi 76:10

Omul – chiar în a sa mânie – Laude-Ți dă când, cu urgie, Tu Te învăluiești. Mereu,

Psalmi 78:38

Totuși, în îndurarea-I mare, Domnul le dă, la toți, iertare. Mânia Lui, El Și-o strunește Și astfel nu îi nimicește.

Isaia 1:5

Spuneți dar, ce pedepse noi Să vă mai dea Domnul, când voi, Neîncetat, vă dovediți Că sunteți tot mai răzvrătiți? Tot capul e bolnav și iată, Pe moarte inima se-arată!

Isaia 10:12

Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,

Isaia 50:1

„Așa vorbește Domnul: „Oare, Unde e cartea cea pe care, Spre despărțire-am întocmit-o, Atuncea când am izgonit-o Pe mama voastră? Spuneți voi, La cine v-am vândut apoi, Pentru că M-am împrumutat? Vedeți? Din pricini de păcat, Ați fost vânduți căci negreșit, Pentru că ați păcătuit Am izgonit – de bună seamă – Pe cea care vă este mamă.

Isaia 54:7

„Câteva clipe te-am lăsat, Dar te primesc ‘napoi, de-ndat’, Cu mare dragoste, să știi.

Isaia 57:16

Nu vreau să mustru pe vecie Și nici o veșnică mânie Nu-Mi place și nu vreau să țin, Când înainte-Mi, în leșin, Cad suflete și-asemenea, Duhuri pe care mâna Mea – Precum se știe – le-a făcut, În vremurile de-nceput.

Isaia 64:5

Tu ieși ‘naintea celor care Îndeplinesc, fără-ncetare, Dreptatea, urmărind – mereu – Doar căile lui Dumnezeu Și-și amintesc, neîncetat, De Tine. Dar Te-ai mâniat, Pentru că am păcătuit. Vom suferi, necontenit? Sau, poate, milă o să ai Și mântuire-o să ne dai?

Ieremia 10:24

Mă pedepsește, Domn al meu, Dar cu măsură, te rog eu, Căci nu vreau să mă nimicești, Atunci când mâniat Tu ești!

Ieremia 30:11

Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 4:11

În acel timp, poporului Și-apoi Ierusalimului, Li se va spune ăst cuvânt: „Dinspre pustiu, suflă un vânt, Pe drumul fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are. Vântul acesta, arzător, Nu e un vânt folositor La vânturarea grâului Sau pentru curățirea lui.

Ieremia 4:27

Domnul a zis: „Va fi lovită Țara și fi-va pustiită, Însă Eu am să Mă-ngrijesc, Ca nu de tot s-o nimicesc.

Ieremia 46:28

„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”

Plângerile 3:31

Pentru că Domnul – să se știe – Nu leapădă pentru vecie.

Plângerile 3:32

Dacă pe cineva mâhnește, În urmă iar îi dăruiește – În bunătatea Lui cea mare – Nemărginita-I îndurare.

Езекиел 19:12

Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.

Osea 13:15

Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.

Osea 4:1

„Voi toți, cei care vă aflați, În Israel, să ascultați Cuvântul Domnului căci, iată, El o să facă judecată Locuitorilor pe care, Pe-al ei cuprins, țara îi are, Căci adevăr nu se găsește, Pentru că nu sălășluiește Nici îndurarea-n țara lor Și pentru că acest popor N-are știință și nici teamă De Dumnezeu, de bună seamă.

1 Corinteni 10:13

Nu v-a ajuns nici o ispită, Cari să nu fie potrivită, După puterea omenească, Iar Domnul o să vă ferească Și nu va-ngădui să fiți, Peste putință, ispitiți, Pentru că Domnul Dumnezeu Se-arată credincios, mereu. Când a lăsat El, o ispită, Alături, fost-a pregătită Și calea de-a ieși din ea. Putere, astfel, veți avea – Și, totodată, și răbdare – Ca să ieșiți din încercare.”

1 Petru 1:6

În ea, o să vă bucurați, Chiar dacă sunteți întristați Pentru puțină vreme-acum, Prin încercări, pe-al vieții drum;