Isaia 27:1 - Biblia în versuri 2014

¹ Sabia Domnului – cea mare, Aspră și negrăit de tare – În acea zi, o să țâșnească Din teacă și o să lovească Leviatanul; după el, Lovit va fi-n același fel Și Babilonul; negreșit, Are să fie-atunci lovit Și șarpele fugar, de-ndat’, (Cari și „Asur” mai e chemat). Lovit va fi Leviatanul, Iar Domnul Își va urma planul, Lovind șarpele inelat (Care, „Babel”, este chemat). Apoi, precum Domnul a zis, Balaurul va fi ucis, Cel ce se află lângă mare (Și cari, „Egipt”, drept nume, are).

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹ În ziua aceea, Domnul va pedepsi cu sabia Sa aspră, mare și puternică leviatanul, șarpele fugar, leviatanul, șarpele încolăcit. Îl va ucide pe monstrul care este în mare!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ În acea zi, Iahve va pedepsi cu sabia Sa care este violentă, mare și foarte rezistentă. El va pedepsi Leviatanul reprezentând șarpele fugar și Leviatanul care simbolizează șarpele încolăcit. Va omorî monstrul Tanin din mare!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ În ziua aceea, Domnul îl va lovi cu sabia lui grea, mare și puternică pe Leviatán, șarpele fugar, pe Leviatán, șarpele inelat, și va ucide balaurul care e în mare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ În ziua aceea, Domnul va lovi cu sabia Lui cea aspră, mare și tare leviatanul, Babilonul, șarpele fugar (Asur), și leviatanul, șarpele inelat (Babel), și va ucide balaurul de lângă mare (Egiptul).

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ În ziua aceea Domnul va pedepsi cu sabia sa cea grea și mare și tare pe Leviatan, pe șarpele cel iute, da, pe Leviatan, pe șarpele cel inelat și va ucide pe balaurul din mare.

Isaia 27:1 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 26:13

Cum norii îi îndepărtează Suflarea-I și înseninează Bolta cerească. Mâna Lui Oprește graba șarpelui Fugar, pe care îl străpunge.

Iov 3:8

Această zi, ruptă de vreme, Cei care știu ca să blesteme Și crocodili să întărâte, S-o blesteme! Fie-i târâte,

Iov 40:19

Din tot ce Domnul a zidit, Mai mare-i el. I-a dăruit Drept suliță, niște dinți mari, Puternici și solizii cu cari

Iov 41:1

„Poți tu să prinzi Leviatanul Cu undița? Ți-ai făcut planul Să-i legi limba cu o frânghie: Vei reuși? Nicigând! – se știe!

Psalmi 104:26

Corăbiile îi străbat Întinderile-n lung și-n lat. Leviatanul l-ai făcut, Doamne, pentru că Tu ai vrut Ca să se joace ne-ncetat, În valul ei cel înspumat.

Psalmi 45:3

Viteaz războinic, te arată Și-ncinge-ți sabia pe dată – Podoaba și cu slava ta.

Isaia 26:21

Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.

Isaia 51:9

Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?

Isaia 65:12

Vă voi sorti ca să pieriți, Fiind de sabie loviți Și în genunchi aveți să stați Atunci când fi-veți judecați, Căci Eu sunt Cel cari am chemat, Însă voi nu M-ați ascultat. Eu sunt Cel care v-a vorbit, Dar să răspundeți n-ați voit, Făcând ce-i rău în fața Mea Și alegând ce nu-Mi plăcea.”

Isaia 65:25

Lupul și mielul, împreună, Vor paște iarba câmpului. Leul, asemeni boului, O să mănânce paie, până Va fi sătul. Numai țărână, În vremea ‘ceea – veți vedea – Drept hrană, șerpii vor avea. Atunci va fi un timp de pace, Căci nici un rău nu se va face Și nu va fi vreo vătămare Pe muntele Meu sfânt și mare. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 66:16

Ale Lui judecăți, cu foc, Domnul le va-mplini, pe loc, Iar a Lui sabie-i lovește Pe cei pe care-i pedepsește, Căci cei uciși de-a Lui mânie, În mare număr, au să fie.

Ieremia 47:6

„Ah! Sabie a Domnului, Capăt când pui măcelului, Ca să te odihnești odată? Întoarce-te, ca așezată Să fii în teacă! Te oprește Și cată de te liniștește!”

Ieremia 51:13

„Ascultă tu, acela cari Te afli lângă ape mari, Iar ale tale visterii Nemărginite sunt! Să știi Precum că ceasul ți-a sosit! Se-apropie al tău sfârșit, Iar lăcomia ta vădită Are să fie stăvilită!”

Ieremia 51:34

„Căci Nebucadențar – cel care În Babilon este mai mare, Pentru că este împărat – M-a nimicit și m-a mâncat. Ca un vas gol, el m-a făcut, Iar pântecul și l-a umplut Cu ce aveam mai scump. La fel Ca un balaur, a fost el, Iar după ce mi-a înghițit Tot ce-am avut, m-a izgonit.

Езекиел 29:3

Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”

Amos 9:3

Dacă pe vârful muntelui Cari este al Carmelului, Să se ascundă vor căta, Și de acolo-i voi sălta. Dacă ar vrea ca să pătrundă Și-n fundul mării să se-ascundă, De-a Mea privire n-au să scape Nici în acel noian de ape, Căci șarpelui îi poruncesc Să-i muște și îi izgonesc.

Revelația 12:3

Din nou, un semn s-a arătat, În ceruri. Iarăși m-am uitat Și, un balaur – roșu, mare, Cu șapte capete, pe care, Șapte cununi de împărat Și zece coarne s-au aflat – A apărut, în fața mea.

Revelația 13:11

Apoi, când iarăși am privit, O altă fiară am zărit, Că, din pământ, a apărut Și două coarne a avut, Pe al ei cap. Coarnele-acele, De miel păreau să fi fost ele. Însă atunci când a vorbit – Balaur – ea s-a dovedit.

Revelația 13:4

Când aste lucruri le-au văzut, Oameni-ndat’ au început, Balaurului, să se-nchine, Pentru că ei văzut-au bine Că fiarei, el, puteri, i-a dat. Fiarei, apoi, s-au închinat Și-au zis așa: „Cine-i sub soare, La fel precum e fiara, oare? Cine-mpotriva ei, va sta, Putând, cu ea, a se lupta?”

Revelația 16:13

Apoi, în urmă, am văzut Trei duhuri care-au apărut Din a balaurului gură, A fiarei ce-i pe-a lui măsură Și-apoi din a prorocului Cel mincinos, din slujba lui. Aceste duhuri arătate, Sunt niște duhuri necurate Care aduc – precum îmi pare – Cu broaștele, la-nfățișare.

Revelația 17:1

„Unul din îngeri, cari țineau Potirele – și cari erau Șapte la număr – a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Vino aici, să vezi îndată, Căci se rostește-o judecată, Asupra curvei celei cari Șade, acum, pe ape mari.

Revelația 17:15

În urmă, îngeru-a vorbit: „Apele care le-ai zărit – Pe care-i curva așezată – Noroade sunt și, totodată, Gloate și limbi, neamuri, pe care, Acum, acest pământ le are.

Revelația 19:21

Cu sabia care ieșea Din gura Celui ce ședea – Pe calul Său cel alb – călare, Au fost uciși toți ceilalți care, În oastea fiarei, s-au aflat, Iar păsările i-au mâncat.”

Revelația 2:16

Ascultă dar, îndemnul Meu: Tu pocăiește-te apoi, Căci altfel, am să vin la voi, Curând, și luptă veți avea, Cu sabia din gura Mea.”

Revelația 20:2

El, pe balaur, l-a luat, Pe șarpele cel vechi – chemat Satan, sau Diavol – ca să fie Legat, în următoarea mie De ani, care avea să vină, Și, în Adânc, astfel, să-l țină.