Isaia 26:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Dacă iertare-ai dăruit Celui cari rău s-a dovedit, Totuși acesta nu învață A fi neprihănit în viață, Ci se dedă numai la rău, Cu toate că în jurul său, În țară, peste toată firea, Domnește doar neprihănirea. El nu se uită-n drumul lui, La măreția Domnului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁰ Chiar dacă celui rău i se arată bunăvoință, el tot nu învață dreptatea; tot nedrept se poartă, chiar într-o țară unde domnește dreptatea, și nu privește la măreția Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Chiar dacă celui rău i se oferă bunătate, el tot nu învață dreptatea! Tot nedrept se comportă chiar într-o țară unde guvernează dreptatea; și astfel nu recunoaște grandoarea lui Iahve.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ Dacă cel nelegiuit va fi milostivit, nu va învăța dreptatea; în țara dreptății, el va săvârși nedreptatea și nu va vedea măreția Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Dacă ierți pe cel rău, el totuși nu învață neprihănirea, se dedă la rău în țara în care domnește neprihănirea și nu caută la măreția Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Dacă se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului.

Isaia 26:10 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 13:6

Însă ei nu s-au abătut De la păcatele pe care, Acela care-a fost mai mare – Ieroboam – în Israel, Le-a făptuit, trăgând astfel, Întreg poporul în păcat. Israeliții au călcat Pe calea împăratului Ieroboam. Ca-n vremea lui, Al Astarteei stâlp ședea Și-atuncea, la Samaria.

Psalmi 106:43

Dar Dumnezeu l-a izbăvit, Deși poporul a vădit Neascultare și-a făcut, Mereu, așa precum a vrut. Însă a lui nelegiuire Ia adus doar nenorocire.

Psalmi 143:10

Mă-nvață tot ce trebuiește, Ca să fac voia Ta, mereu, Căci Tu-mi ești Domn și Dumnezeu. Al Tău Duh bun să mă păzească Și-apoi să mă călăuzească Pe calea dreaptă, ne-ncetat!

Psalmi 69:27

În veci, să fie ei lipsiți De îndurarea Ta cea mare Și-adaugă la fiecare – Pe lângă multele lor rele – Alte nelegiuiri, la ele!

Exodul 8:15

Văzându-se eliberat, Simțind că timp a căpătat Ca să răsufle, Faraon N-a vrut – de Moise și Aron – S-asculte, ci și-a împietrit Inima iar, și-a împlinit Atuncea – prin purtarea lui – Întocmai, spusa Domnului.

Exodul 9:30

Însă, știu, foarte bine, eu, Cum că de Domnul Dumnezeu, Voi nu aveți să ascultați – Nici tu, nici cei care-s aflați La tine-n slujbă, împărate!”

Exodul 9:34

Peste pământ. Când a văzut Că tunetele au tăcut, Că ploile au încetat Și pietrele n-au mai picat, Iar, Faraon și-a împietrit Inima și-a păcătuit, Din nou, în fața Domnului, Și el și slujitorii lui.

Proverbe 1:32

A proștilor împotrivire Are să-i ducă la pierire, Iar liniștea nebunilor Aduce-va pierzarea lor.

Qohelet 3:16

Iată ce am mai întâlnit: În locul ce e rânduit Ca să se țină judecată, Nelegiuirea-i întronată; Iar în acel loc de dreptate, Se află numai răutate.

Qohelet 8:11

Pentru că iute nu se pune, În practică, porunca dată – Decizia ce-a fost luată – Pentru-a stârpi faptele rele, De-aceea plină e, de ele, Mereu, inima omului Și-n stăpânirea răului Ea zace; singura dorință, Îi e, de este cu putință, Să facă numai rău. Dar eu,

Isaia 1:21

Vai, de cetatea cea frumoasă, Ce se vădise credincioasă, Căci a ajuns, curvă, să fie! Ea a avut credincioșie. Dreptatea locuia în ea Și judecăți bune avea. Acum, s-a stins a ei lumină, Căci ea, de ucigași, e plină!

Isaia 2:10

„Intră în stânci și sapă până Te vei ascunde în țărână, Pătruns de frica Domnului Și de mărimea slavei Lui!”

Isaia 24:5

Toate s-au întâmplat deodată, Pentru că țara e spurcată De cei care o locuiesc. Oameni-aceștia nu păzesc Legile care au fost date. Poruncile au fost călcate, Iar legământul – pus să fie Un legământ pentru vecie – L-au rupt. De el, nu le-a păsat Ci în picioare l-au călcat.

Isaia 27:13

Trâmbița tare o să sune, În acea zi, și-o să se-adune Cei ce-n Egipt sunt surghiuniți Sau în Asiria-s fugiți. Vor merge înaintea Lui, Să se închine Domnului, Urcând pe muntele Lui sfânt, Căci la Ierusalim ei sânt.

Isaia 32:6

Nebunul, nebunii doar, spune Și nu nutrește gânduri bune În inimă. Cugetul său E îndreptat doar către rău. Astfel, neadevărul lui E împotriva Domnului, Căci sufletul celui lihnit, Flămând să-l lese a voit Și-apoi să ia, a căutat, Apa celui ce-i însetat.

Isaia 32:7

Mișelu-n stăpânire are Arme ce sunt nimicitoare. El face planuri vinovate Care, mereu, sunt îndreptate Spre cel ce e nenorocit, Voind să-l piardă, negreșit, Chiar dacă pricina pe care Omul care-i sărac o are, Se-arată dreaptă-n fața lui.

Isaia 5:12

Harfa și alăuta sânt Ai lor tovarăși, pe pământ. Timpana, flautul – și el – Îi întovărășesc la fel, Cântând la ale lor ospețe. De ale Domnului povețe Și de lucrarea Lui, n-au teamă, Nicicând, căci nu le iau în seamă.

Ieremia 2:7

„O țară, Eu v-am dat, bogată, Ca o livadă minunată. Acolo, Eu am vrut să stați Și rodul țării să-l mâncați. Voi ați venit, v-ați așezat Și-n urmă țara Mi-ați spurcat, Iar moștenirea – vă pot spune – Mi-ați prefăcut-o-n urâciune.

Ieremia 31:23

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”

Osea 11:7

Poporul Meu, precum văd bine, Se depărtează-acum, de Mine. Dacă la Cel Prea-Nalt, apoi, Chemați au fost ei, înapoi, Nici unul nu a arătat Că, să se scoale, a cătat.

Osea 13:6

Dar de pășune când ai dat Și când sătul tu te-ai simțit, În inimă tu te-ai mândrit Și-apoi de Mine ai uitat.

Osea 9:3

Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.

Miheia 2:10

Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.

Matei 4:5

Atunci, Satana L-a luat, Pe Templu, sus, L-a așezat – Pe streașină – și I-a vorbit:

Deuteronom 32:15

S-a îngrășat, în acest fel – Atunci – poporul Israel Și din picior, a azvârlit; – Te-ai îngrășat și te-ai lățit! – A săvârșit un lucru rău: Pe Domnul – Ziditorul său – Poporu-atunci L-a părăsit Și astfel, a nesocotit Chiar Stânca mântuirii sale.

Revelația 2:21

I-am dat o vreme, să-și găsească O cale, să se pocăiască De relele ce le-a făcut, Dar ea, cu nici un chip, n-a vrut!

1 Samuel 15:17

Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.