Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 25:6 - Biblia în versuri 2014

6 Acum, Domnul oștirilor A pregătit popoarelor, Pe acest munte, ospăț mare, Unde primi-vor fiecare, Bucate bune și gustoase, Pline de măduvă, miezoase. De vinuri vechi și limpezite, Acestea fi-vor însoțite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

6 Domnul Oștirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăț cu cărnuri grase, un ospăț cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă și vinuri limpezite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Iahve, Dumnezeul Armatelor, va pregăti tuturor popoarelor pe acest munte un banchet unde se vor servi cărnuri grase. Va fi o masă cu vinuri bune, unde se va mânca din cărnuri pline de măduvă și se va bea din vinuri de cea mai bună calitate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Domnul Sabaót va face un ospăț pentru toate popoarele pe muntele acesta, un ospăț cu mâncăruri grase și cu băuturi alese, cu mâncăruri pline de măduvă și cu băuturi alese și rafinate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Domnul oștirilor pregătește tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospăț de bucate gustoase, un ospăț de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi și limpezite.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

6 Și Domnul oștirilor va face pe acest munte tuturor popoarelor un ospăț de mâncări grase, ospăț de vinuri pe drojdii, de mâncări grase, pline de măduvă, de vinuri bine limpezite de drojdii.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 25:6
30 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Al desfătărilor șuvoi Îi va scălda-n undele sale, Căci din belșugul Casei Tale, Cu toții fi-vor săturați Și au să fie adăpați.


Sufletu-mi este săturat – Precum te saturi de bucate Grase, miezoase, minunate – Și-atunci, pe buze au să-mi vie Doar strigăte de bucurie, Prin care-am să Te laud eu.


Ci El, pe Iuda, l-a cules Și-apoi Sionul l-a ales, Căci după cum se dovedește, Domnul, pe-aceștia, îi iubește.


„Sărute-mă, iubitul meu, Cu sărutarea lui, mereu! Pentru că dezmierdarea lui Întrece gustul vinului.


Ia-mă cu tine! Să plecăm! Haidem acum, să alergăm! În camerele din palat, Mă duce al meu împărat… Acolo, noi, eu știu prea bine Că, ne vom bucura, de tine. Vom lăuda, fără-ncetare, Neprețuita-ți dezmierdare, Mai mult decât e lăudat Vinul ce-l bem! Am cugetat Cum că pe drept tu ești iubit.


„Eu intru în grădina mea, Soro mireaso și din ea, Smirna o voi culege, care Multe miresme în ea are. Am să mănânc, după plăcere, Și fagurele meu de miere. Apoi, așa precum vreau eu, Beau vinul și laptele meu…” „Haideți prieteni și mâncați! Cu dragoste vă îmbătați!”


Dacă vreți voi să căutați Poruncile-Mi să le urmați, De rodul cel mai bun din țară O să aveți – toți – parte, iară.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Am să-i aduc, în urmă, Eu, La muntele cel sfânt al Meu, Și-o nesfârșită veselie, Asupra lor are să vie, Atuncea când au să se adun În Casa Mea de rugăciune. Jertfe și arderi au să-Mi dea, Pe-altarul Meu, în Casa Mea. Aceste jertfe, pregătite De către ei, vor fi primite. Atunci, Casei i se va spune Drept Casă pentru rugăciune A tuturor neamurilor Și-a tuturor popoarelor.”


Din tinerețea lui, a stat Moabul și s-a odihnit Pe drojdiile lui, ferit. Nu se temea, căci niciodat’, El, dintr-un vas, n-a fost turnat În altul, pentru că-n robie Nu a ajuns dus ca să fie. De-aceea, gustul și-a păstrat Și-al său miros nu s-a schimbat.”


Slavă – atuncea – I s-a dat Și o putere-mpărătească, Pentru ca Lui să Îi slujească Popoarele neamurilor, Indiferent de limba lor. Astfel, peste întreaga fire, El a primit o stăpânire Care, veșnică, se arată, Căci nu va pieri, niciodată.


Domnul a zis, a doua oară: „Către Sion Mă întorc iară, Căci în Ierusalim, voiesc – De-acuma – ca să locuiesc. Ierusalimul – veți vedea – Un nume nou, că va avea: „Cetatea credincioasă” – iată – I se va spune. Totodată, Muntele Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, „Muntele sfânt”, va fi chemat.”


Din rodul viței, n-am să beau, Până atunci când am să stau, La Tatăl, în Împărăție. Când acea zi are să vie, Vinul cel nou, Eu îl voi bea, Cu voi, șezând alăturea.”


Sunt mulți acei, din răsărit – Precum și cei din asfințit – Care, la masă, vor veni Și-acolo se vor pomeni Șezând lângă Avram, Isac Și Iacov, când afară zac,


Apoi, le-a zis: „O să porniți, Ca Evanghelia s-o vestiți. O veți purta din gură-n gură, S-o afle orișice făptură.


Atunci, veți bea și-o să mâncați, La masa Mea, când judecați – Șezând pe jilțuri de domnie – Pe fiecare seminție, Din cele douășpe’, cari sânt În Israel, pe-acest pământ.”


Și nimeni, după ce-a băut, Vin vechi, vin nou n-a mai cerut, Căci zice: „Vinul vechi, îmi pare, Cu mult mai bun și mult mai tare.”


Voi, însă, v-ați apropiat De muntele cel minunat, De muntele Sionului, Unde-i cetatea Domnului – A singurului Dumnezeu, Acel care e viu mereu – De al Său loc împărătesc, De-al Său Ierusalim ceresc, De zecile de mii ce-i are, De adunarea-n sărbătoare A tuturor îngerilor,


Apoi, un glas s-a auzit, Care, să scriu, mi-a poruncit. Eu am făcut precum mi-a zis Și iată ceea ce am scris: „Ferice de acei pe care, Oaspeți, la nuntă, Mielu-i are!” Apoi mi-a zis: „Acestea sânt, Cuvintele Tatălui Sfânt! Acestea sunt – să țineți minte! – Adevăratele cuvinte, Cuvintele lui Dumnezeu!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ