Isaia 25:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci Tu ai fost loc de scăpare, Pentru cel cari – putere – n-are Și pentru cel nenorocit. Un adăpost Te-ai dovedit, În care oamenii se-adună În vremurile de furtună. Ești un umbrar cari izbăvește De arșița ce dogorește. Iată, suflarea cea pe care Omul asupritor o are, Drept vijelie se vădește, Care în ziduri greu lovește.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁴ Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac, un refugiu pentru cel nevoiaș în necazul său, un adăpost în furtună și o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea celor groaznici era ca furtuna împotriva unui zid,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ pentru că Tu ai fost un refugiu pentru cel sărac. Tu ai oferit scăpare pentru cel defavorizat când era în necazul lui. Ai asigurat un adăpost în furtună și o umbră în timpul caniculei, atunci când suflarea exploatatorilor lovea ca furtuna într-un zid

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ Căci tu ai fost scăpare pentru cel sărac, refugiu pentru cel nevoiaș în strâmtorarea lui, adăpost împotriva furtunii, umbră împotriva arșiței, căci suflarea celor dominatori este ca furtuna [care izbește] zidul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii, căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbește în zid.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁴ Căci tu ai fost o cetățuie celui sărac, o cetățuie celui nevoiaș în strâmtorarea lui, un loc de scăpare de furtună, o umbră împotriva arșiței. Căci suflarea celor groaznici a fost ca furtuna pentru un zid.

Isaia 25:4 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Psalmi 107:41

Dar îl ridică, negreșit, Pe-acela care e lipsit; Pe nevoiaș îl izbăvește, Iar al său neam îl înmulțește Încât ajungea-a fi apoi, Asemeni turmelor de oi.

Psalmi 119:31

Să nu mă lași dar, de rușine, Căci de-a Ta-nvățătură eu Caut ca să mă țin mereu!

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 121:5

De El, mereu, vei fi păzit: E umbra ta, care veghează Pe mâna-ți dreaptă. Ești ferit,

Psalmi 35:10

Atuncea, ale mele oase Au să întrebe, bucuroase: „O Doamne, spune oare cine Mai poate fi la fel ca Tine, Să-l scape pe nenorocit, De unul care s-a vădit A fi mai tare decât el? Cine mai poate face-astfel? Cine mai poate-aduce oare – Pentru un om sărac – scăpare? Și cine oare-l izbăvește De-acela cari îl jefuiește?”

Psalmi 55:8

Un adăpost aș căuta, În care-n urmă să pot sta, Ferit de-astă furtună mare Și de-acest vânt nespus de tare.

Psalmi 72:13

Milos e și îndurător, Față de cel ce e lipsit Și-asemeni de nenorocit. Sprijin va da săracilor Și o să scape viața lor.

Psalmi 72:4

Dreptate faci celor pe care, Nenorociți, poporu-i are, Iar fiilor săracului Le dai scăparea Domnului, Căci îl zdrobești pe-asupritor.

Psalmi 9:10

Toți oamenii din astă lume Care cunosc al Tău Sfânt Nume, Se-ncred în Tine, căci Tu ești Cel care nu îi părăsești Pe cei care Te-au căutat Și pe-a Ta cale au umblat!

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Isaia 11:4

Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.

Isaia 14:32

„Dar ce răspuns va da celor Care trimiși sunt, de popor?” „Că Domnul a întemeiat Sionul și în el a dat Un loc, unde – adăpostiți – Vor fi toți cei nenorociți Din mijlocul poporului, Popor cari este-al Domnului.”

Isaia 16:3

Ele vor zice: „Sfătuiește Și vino dar, de mijlocește! Ne-acoperă pe fiecare, Cu umbra ta-n amiaza mare, De parcă vălu-ntunecat Al nopții ne-ar fi-nconjurat! Ascunde-i pe cei urmăriți Și nu-i vinde pe cei fugiți!

Isaia 17:10

De Cel care este, mereu, Al mântuirii Dumnezeu, Tu ai uitat și n-ai voit – Nicicând – să îți fi amintit De Stânca ta, nespus de tare, Cari îți era loc de scăpare. Tocmai de-aceea, ți-ai sădit Răsaduri care ți-au priit Și care ție îți plăceau. Butuci care străini erau, Tu i-ai adus și i-ai sădit.

Isaia 27:5

Afară doar, dacă vor vrea Să cate ocrotirea Mea, Sau dacă vor dori a face, Cu Mine, chiar atuncea, pace.

Isaia 28:6

Duh de dreptate, va fi El, În vremea ‘ceea, pentru cel Care în grijă are – iată – Scaunul pentru judecată. Ca o putere, va fi El În vremea ‘ceea, pentru cel Cari pe vrăjmaș îl dă-napoi, Până la poarta lui apoi.

Isaia 29:19

Nenorociții au să vie, Găsind – în Domnul – bucurie, Iar cei săraci se îmbulzesc Căci veselie ei găsesc – Atunci – în Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.

Isaia 29:20

Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.

Isaia 29:5

Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Isaia 32:2

Căci fiecare va putea Să fie-atunci asemenea Cu adăposturi care sânt Făcute-a apăra de vânt Sau ca un loc pentru scăpare Când vine o furtună mare, Ori cu un râu îmbelșugat Ce curge printr-un loc uscat Și precum umbra cea bogată Care de stâncă este dată, Pe un neprimitor pământ, Ce-i ars de sete și de vânt.

Isaia 33:16

Acela doar are să șeadă În locuri ‘nalte; doar el are Să aibă locuri de scăpare, Pe stâncile cele-ntărite, Care nu pot fi biruite. Pâine el are să primească, Iar apa nu o să-i lipsească.”

Isaia 33:2

„Doamne îndură-Te apoi, Și milă ai, față de noi, Căci Doamne, Tu ne știi prea bine! Nădejdea noastră e în Tine! Sprijină dar, a noastră viață În fiecare dimineață Și izbăvește-ne apoi, În vremurile de nevoi!

Isaia 37:36

Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,

Isaia 49:25

„Se poate”– a zis Domnul. „Iată Că prada îi va fi luată Celui cari tare s-a vădit. Cel care-i prins și asuprit Scăpa-va de asupritor. Lupta-voi contra tuturor Vrăjmașilor tăi, căci voiesc, Pe ai tăi fii să-i izbăvesc.

Isaia 57:13

Și-atunci să strigi, cât vei putea, Ca izbăvire să îți dea Idolii tăi! Dar toți – câți sânt – Vor fi luați și duși de vânt, Căci cu putere foarte mare, O să-i ridice o suflare. Cei cari încredere vădesc În Mine, țara moștenesc Și-apoi stăpâni aceștia sânt Asupra muntelui Meu sfânt.”

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Isaia 8:14

Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!

Ieremia 16:19

„Doamne, cetatea mea cea tare, Tăria și a mea scăpare! Toate popoarele ce sânt La marginile de pământ, La Tine vor veni să spună: „Iată că numai o minciună, Părinții noștri-au moștenit! Idoli deșerți ei au slujit, Ce nu le-au fost de ajutor!

Езекиел 38:9

Tu ai să mergi, cum se adună Norii cei negri de furtună, S-acoperi cu oștile tale Întreg cuprinsul țării sale. Popoare multe au să vie, De tine-alăturea să fie.”

Țefania 3:12

Iată, am să îți las – îți zic – Doar un popor smerit și mic Cari își va pune crezul lui, În sfântul Nume-al Domnului.

Iacov 2:5

De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?