Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 25:1 - Biblia în versuri 2014

1 O, Doamne, al meu Dumnezeu, Pe Tine Te înalț, mereu! Numele Tău, neîncetat, De mine fi-va lăudat, Căci mari lucrări ai săvârșit. Planuri mărețe ai urzit Mai dinainte, și-ai vegheat Asupra lor, neîncetat, Înfăptuite ca să fie, La timp și cu credincioșie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

1 O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu! Te voi înălța și voi aduce mulțumiri Numelui Tău, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioșie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 O, Doamne, Tu ești Dumnezeul meu! Te voi înălța și Îți voi lăuda numele, pentru că ai făcut lucruri remarcabile. Ele fuseseră planificate demult; și se întâmplă exact cum s-a spus.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Doamne, tu ești Dumnezeul meu; pe tine vreau să te laud. Preamăresc numele tău, căci ai făcut lucruri minunate, plănuite de demult, neschimbătoare și adevărate.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Doamne, Tu ești Dumnezeul meu; pe Tine Te voi înălța! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioșie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Doamne, tu ești Dumnezeul meu; te voi înălța; voi lăuda numele tău căci ai făcut lucruri minunate, adică sfaturi de demult în credincioșie și adevăr.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 25:1
41 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

El a lăsat o amintire, Cari să rămână peste fire, Spre a putea a fi știute Minunile, de El, făcute. Domnul este îndurător, E milostiv și iertător.


Doamne, ești Dumnezeul meu Și laude Îți aduc eu. Cât pe pământ am să trăiesc Pe Domnul am să-L preamăresc.


O Doamne, Împăratul meu, Eu Te voi înălța mereu, Iar al Tău Nume, ne-ncetat, Trebuie binecuvântat.


Laude – Domnului – să-I dau, Cât voi trăi. Nu căutați,


În mâna Ta e a mea soartă. De grijă – Doamne – Tu îmi poartă. De-ai mei vrăjmași și de cei care Mă prigonesc fără-ncetare, Scapă-mă Doamne, nu mai sta!


Multe minuni ai pregătit Și multe planuri ai urzit, O Doamne, numai pentru mine, Căci nimeni nu este ca Tine. La toți, aș vrea să le vorbesc, Minunile-Ți să le vestesc În de-amănunt, la fiecare, Dar al lor număr e prea mare.


Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


„Opriți-vă! Aflați că Eu – Într-adevăr – sunt Dumnezeu: Eu, peste neamuri, stăpânesc Iar pe pământ, doar Eu domnesc.”


„Atuncea când va fi venită Vremea, de Mine rânduită, Voi judeca întreaga fire, Fără de nici o părtinire” – A glăsuit Domnul Cel Sfânt.


Copiilor noștri apoi. Nimic n-o să acoperim Din ce cunoaștem, ci vestim La neamul care s-a-ntrupat Și care-n lume ne-a urmat, Mereu, lauda Domnului, Puterile brațului Lui Și-apoi minunile făcute Care de noi sunt cunoscute.


Eu voi cânta, fără-ncetare, A Domnului meu îndurare. Din neam în neam, vreau să se știe Despre a Lui credincioșie.


Un cântec nou, să căutați, Lui Dumnezeu să-I înălțați, Pentru că El – cum e știut – Mereu, minuni doar, a făcut, Căci al Său braț L-a ajutat.


Pe Dumnezeu să-L lăudați Și-n fața Lui să vă-nchinați, Cu fețele stând la pământ, Pentru că Domnul este sfânt!


Domnul este cel mai de preț. Domnul este tăria mea, Temeiul care-l vor avea Cântările ce-am să le cânt, Care de laudă doar sânt. El este Cel ce m-a scăpat – E Domnul meu, adevărat. Pe El, am să-L laud, mereu. El, Domn îi e, tatălui meu, Și-L preamăresc, neîncetat.


Neprihănirea învelește Coapsele Sale și-o să fie Încins doar cu credincioșie.


În acea zi, vei zice: „Eu Te laud Doamne, tot mereu, Pentru că fost-ai supărat, Însă acum ne-ai mângâiat! Mânia Ta s-a potolit Și izbăvire am primit!”


O, Doamne, mulți au mai venit Și peste noi au stăpânit, Însă pe Tine Te chem eu Și pe-al Tău Nume, tot mereu.


De-aceea Doamne, Te-așteptăm, Pentru că vrem să Te urmăm, Iar calea judecății Tale, Voim să fie-a noastră cale. Sufletul nost’, nemângâiat, Suspină Doamne, ne-ncetat, După Numele Tău cel Sfânt, Precum suspină-al Tău pământ. Plin de suspine, el va sta S-aștepte pomenirea Ta.


Domnul oștirii a lăsat Lucrul acesta minunat, Căci mare-i planul Domnului, Precum și-nțelepciunea Lui.”


De ce-a zis, oare, Israel – De ce-a zis și Iacov la fel – Precum că „Iată, soarta mea, Ascunsă se vădește ea A fi, în fața Domnului, Iar dreptul meu, ‘naintea Lui, Îmi pare că este pierdut Căci cu vederea e trecut”?


Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.


O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.


Eu Mă gândeam, necontenit: „Iată, degeaba am muncit. E în zadar. Neîndoios, M-am istovit fără folos.” La Domnul este dreptul Meu. Răsplata Mi-e la Dumnezeu.


Acuma, Cel care vorbește E Domnul, care Se vădește A fi cel ce M-a întocmit, Din vremea-n care M-am găsit În pântecele mamei. El – Prin Mine – vrea, pe Israel, Precum și pe Iacov apoi, Să îi aducă înapoi, De unde i-a împrăștiat. Eu prețuire-am căpătat, În fața Domnului cel care Este tăria Mea, cea mare.


În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.


Isaia, însă, l-a-nfruntat, Plin de furie, pe-mpărat: „Ascultă tu, casă pe care David urmașă-n lume-o are! N-a obosit al tău popor Răbdările oamenilor? Răbdarea Domnului, voiești – Acuma – să o obosești?


Atuncea, voi o să mâncați Și-astfel o să vă săturați. Numele Celui cari, mereu, Vă este Domn și Dumnezeu, Aveți să-L lăudați apoi, Căci minuni face pentru voi. N-am să îngădui, de ocară, Al Meu popor s-ajungă iară!


Domnul nu-i om! Deci ia aminte Precum că Dumnezeu nu minte! Domnul nu-i fiu al omului, Să-i pară rău de vorba Lui. Nu face ceea ce a zis? Nu va-mplini tot ce-a promis?


Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.


Zicând: „Amin! Da, Lui, mereu, Lauda să Îi fie dată, Slava și cinstea, totodată, Înțelepciunea și tăria, Puterea și cu bogăția. Toate să I se dea, din plin, În vecii vecilor! Amin.”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ