Isaia 24:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Oricine va fugi la sunet de groază va cădea în groapă și oricine va ieși din groapă va fi prins într-un laț. Căci ferestrele din înălțime sunt deschise și temeliile pământului se cutremură.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Oricine va fugi auzind zgomotul terorii, va cădea în groapă; și oricine va ieși din groapă, va fi prins în capcană. Se va întâmpla așa pentru că barajele cerului sunt deschise și temeliile pământului se cutremură.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Cel care fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă va cădea în cursă; căci se deschid stăvilarele de sus și se cutremură temeliile pământului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Cel ce fuge dinaintea strigătelor de groază cade în groapă și cel ce se ridică din groapă se prinde în laț, căci se deschid stăvilarele de sus și se clatină temeliile pământului!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Și va fi așa: cel ce fuge de vuietul fricii va cădea în groapă și cel ce se ridică din mijlocul gropii se va prinde în cursă: căci ferestrele cerurilor de sus sunt deschise și temeliile pământului se clatină.

Isaia 24:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 19:24

Deci Lot fiind adăpostit, Din cer, potop s-a prăvălit – Ploaie de foc și de pucioasă – Lovind cetatea păcătoasă, Căci, în sfârșit, sosise ora, Pentru Sodoma și Gomora.

Geneza 7:11

În anu-al șasesutelea, De viață, Noe se găsea. Când a șaptesprezecea zi A luni-a doua se ivi, Ale Adâncului izvoare S-au slobozit din stăvilare,

2 Regi 7:2

Când călărețul cel pe care, Drept sprijin, împăratu-l are, Aste cuvinte-a auzit, Plin de dispreț, a glăsuit: „Peste putință! Nu cred eu! Chiar de va face Dumnezeu, Mâine, ferestre-n cer, cumva, Cum să se-ntâmple-așa ceva?” Prorocul zise-atunci: „Nu crezi? Ei bine, mâine ai să vezi Tu însuți lucrurile-acele, Însă nu vei mânca, din ele.”

Iov 20:24

De-al armei fier să fi scăpat, Arcul de-aramă-l va ajunge Și cu săgeata-l va străpunge.

Psalmi 18:15

Atuncea, s-au descoperit Albii de ape și-au ieșit, Astfel, în urmă, la iveală – Ca să Îți deie socoteală – Ascunsa temelie care Ține această lume mare. Doamne, toate s-au întâmplat, În clipa-n care le-ai mustrat, Atuncea când s-a auzit Ce vuiet mare a stârnit Suflarea din nările Tale Cari spulberă totul în cale.

Psalmi 18:7

Și-n urmă, El a zguduit Pământul și a clătinat Munții în temelii, de-ndat’, Căci El a vrut ca să se știe Că s-a stârnit a Lui mânie.

Psalmi 18:8

Pe nări, El, fum, a aruncat Și foc, din gură, a vărsat. Cărbuni aprinși țâșneau din ea Și-n jurul lor totul ardea.

Qohelet 9:12

Căci omul, ceasul, nu îl știe, Năpasta când are să vie Să îl lovească, fără veste, Ci el sărmanul la fel este Ca păsările în laț prinse, Ca pești-n mrejele întinse Căzuți numai din întâmplare.

Isaia 13:13

Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.

Isaia 2:19

În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 2:21

În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

Isaia 42:22

Totuși, poporul s-a vădit Că e prădat și jefuit! Toți zac, în peșteră, legați, Sau sunt în temniță-nfundați. Cu toți au fost lăsați să cadă, Jefuitorilor drept pradă Și nu mai este nimenea Care scăpare să le dea! Nimeni nu zice: „Dă-napoi!” – Deci, jefuiți dar, cât vreți voi!

Isaia 8:14

Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!

Ieremia 48:43

Groapa, cu laț și groază vine Ca să te-nghită și pe tine, Locuitor care-ai șezut În al Moabului ținut.

Ieremia 48:44

Cel cari de groază a fugit, Cade în groapă, negreșit. Cel cari din ea s-a ridicat, Sigur, de laț n-a mai scăpat. Căci Eu, să vină, am făcut, Peste-al Moabului ținut Și peste toți oamenii lui, Anul pedepsei Domnului.”

Plângerile 3:47

De groază fost-am urmăriți Și-apoi de groapă-am fost pândiți. Prăpădul ne e parte – iată – Și pustiirea, totodată.

Езекиел 11:8

Speriați – de sabie – sunteți Însă scăpare nu aveți, Căci voi aduce sabia Și o să fiți tăiați de ea, Pentru că astfel am zis Eu, Care sunt Domnul Dumnezeu”

Езекиел 12:13

Mreaja, Mi-o voi întinde Eu Și-am să îl prind în lațul Meu. De mână am să îl apuc Și-n Babilon am să îl duc. În urmă, la Haldei, în țară, Ajunge-va el ca să piară.

Езекиел 15:7

Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. Iată-i, din flăcări au ieșit, Dar arși vor fi ei, negreșit. De focu-acesta, Eu socot Că o să fie arși, de tot. Fața-Mi întorc spre-acel popor Și fi-voi împotriva lor. În felu-acesta, mai apoi, Că Eu sunt Domnul, veți ști voi.

Amos 5:18

Vai de cei care se vădesc Că, „ziua Domnului”, doresc! La ce vă așteptați voi, oare, De la a Domnului zi mare? Când acea zi are să vină, Beznă va fi ea, nu lumină.

Amos 5:19

Veți fi precum omul cel care Fuge – speriat – de-un leu, dar are Să întâlnească-un urs de-ndat’, Iar când crede că a scăpat – În curtea sa când se găsește Și când, de zid, se sprijinește – Un șarpe va veni la el Și-l va mușca pe omu-acel!