Isaia 23:17 - Biblia în versuri 201417 Cei șaptezeci de ani vor trece, Iar ceea ce se va petrece Cu Tirul, e asemuit Cu acel cântec amintit, Căci Domnul îl va cerceta, Iar el, din nou, se va sălta, Ajungând iar, cum e știut Precum că fost-a în trecut. Împărățiile ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Mari legături, în timpu-acel, Au ca să lege iar, cu el. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească17 Când se vor încheia cei șaptezeci de ani, Domnul va vizita Tyrul. Cetatea se va întoarce la câștigul ei și se va prostitua cu toate împărățiile de pe fața pământului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201817 Când vor expira cei șaptezeci de ani, Iahve va vizita Tirul. Orașul se va întoarce la câștigul lui și se va prostitua cu toate regatele de pe suprafața pământului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202017 După șaptezeci de ani, Domnul va vizita Tírul și [Tírul] se va întoarce la câștigul său. Se va desfrâna cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu17 Tot așa, după șaptezeci de ani, Domnul va cerceta Tirul și se va întoarce iarăși la câștigul lui; va avea legături cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului; အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193117 Și va fi așa: la sfârșitul celor șaptezeci de ani Domnul va cerceta Tirul și el se va întoarce la simbria sa și va curvi cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Neîncetat, voiesc să știți, Ca turma să o păstoriți – Turma lui Dumnezeu – căci iată, Sub paza voastră-i așezată; Nu pentru că siliți sunteți, Ci voie bună să aveți, În lucrul vostru, tot mereu, Precum voiește Dumnezeu. Nu pentru un câștig mârșav – Căci asta ar fi foarte grav – Să vă luptați, ci munciți bine, Cu lepădare dar, de sine.
Aceste maluri au să fie Date celor ce au să vie Din Iuda, căci sunt rămășiță Ce-a mai rămas din a lui viță. Acolo, ei vor paște-n tihnă; Vor avea parte de odihnă, În casele cele pe care Ținutul Ascalon le are. Căci Domnul Dumnezeul lor Nu-Și va uita al Său popor, Ci-i va aduce înapoi, Pe cei cari sunt prinși de război.”
Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”
Iar chipurile ei cioplite, Cu toate, fi-vor nimicite. Plățile care le-a primit – Și cari, de curvă, s-au vădit – Am să le nimicesc, pe loc, Căci am ca să le ard în foc, Cu idolii cari – negreșit – Din astă plată s-au plătit. Din plăți de curvă-au fost făcuți, De-aceea fi-vor prefăcuți În plăți de curvă, negreșit…”
Câștigul unei curve, voi Să nu-l aduceți Domnului Ca să-l lăsați în casa Lui. De-asemenea, nici prețul care E obținut dintr-o vânzare A unui câine, nu-l luați Ca Domnului, apoi, să-l dați. Să nu-i lăsați, stăpânului – Ca din vânzarea câinelui, Cu banii strânși – s-aibă putință De-a-și împlini o juruință. Aste câștiguri, îți pot spune Că nu-s decât o urâciune – Și tot așa vor fi mereu – Pentru-al tău Domn și Dumnezeu.”
Pe ale timpului poteci, Au să se scurgă șaptezeci De ani apoi, vreme în care Va fi lăsată în uitare Cetatea Tirului. Acum, Anii aceștia sunt precum E viața unui împărat. Când timpul se va fi-ncheiat, Cu Tiru-apoi are să fie Asemenea precum se știe Că fost-a și femeia care E așezată în cântare Și despre care cântul spune: