Isaia 21:2 - Biblia în versuri 2014

² Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

² O vedenie cumplită mi s-a arătat: trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuiește. „Înaintează, Elam! Asediază, Medio! Voi opri tot suspinul provocat de el“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Mi s-a revelat într-o viziune teribilă că trădătorul trădează, iar jefuitorul jefuiește. Elam, atacă! Media, asediază! Voi opri toată oftarea pe care ți-am provocat-o.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² O viziune îngrozitoare mi-a fost descoperită: „Înșelătorul înșală și prădătorul prădează! Urcă, Elám! Asediază, Média! Căci am făcut să înceteze tot suspinul tău”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. „Suie-te, Elamule! Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor”, zice Domnul.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Aspră vedenie mi s‐a descoperit: vânzătorul lucrează cu vânzare și prădătorul prădează. Suie‐te, Elame! Impresoară, Medio! Am făcut să înceteze toată suspinarea lui.

Isaia 21:2 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 10:22

În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci, cel mai crud –

2 Regi 17:6

Aste-ntâmplări s-au petrecut, Când nouă ani a adunat Osea, în țară, ca-mpărat. Israeliți-au fost luați Și în Asiria mutați. Ca robi – acolo – au trăit Și în cetăți au locuit, Cetăți cari – înaintea lor – Fuseseră-ale Mezilor. Halah, întâia s-a chemat. Habor, drept nume, a purtat A doua. Ele sunt aflate, Pe malul apei așezate, Iar râul ce le mărginea, Gozan, pe-atuncea, se numea.

Psalmi 119:158

La cei necredincioși, mereu, Cu mare scârbă privesc eu, Căci nu păzesc al Tău Cuvânt Care de-apururi este sfânt.

Psalmi 12:5

„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”

Psalmi 25:3

Da, toți cei ce nădăjduiesc În Tine Doamne, nu greșesc Și de rușine nu-s lăsați, Ci de rușine vor fi dați, Mereu, toți oamenii acei Cari – fără a avea temei – De Tine s-au îndepărtat.

Psalmi 60:3

Prin lucruri grele, l-ai făcut Pe-al Tău popor de a trecut. Ai adăpat a noastră fire Cu vinul cel de amorțire.

Psalmi 79:11

S-ajungă pân’ la Cel Prea Sfânt Geamătul celor dintre noi Care-au ajuns prinși de război! Doamne, prin brațul Tău de fier, Scapă-i pe-aceia care pier!

Proverbe 13:15

Bunăvoință dobândește Omul care se dovedește Că are-o minte sănătoasă; Însă cărarea e pietroasă Pentru un om stricat și rău.

Isaia 11:11

În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

Isaia 14:4

Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,

Isaia 14:7

Pământul va primi odihnă Și se va bucura de tihnă, Pacea fiind asupra lui. Toți oamenii pământului Vor chiui de veselie Și vor cânta cu bucurie.

Isaia 22:6

Elamul poartă tolbe-n spate, Cari cu săgeți sunt încărcate, Iar luptători și călăreți Înaintează îndrăzneți. Chirul, apoi, se pregătește Și grabnic scutu-și dezvelește.

Isaia 24:16

Din marginile de pământ, Aud cum vine acest cânt: „Slavă celui neprihănit!” Dar eu îmi spun, necontenit: „O, vai de mine! Sunt pierdut!” Jefuitorii au căzut Asupra prăzi-nverșunați Și jefuiesc netulburați.

Isaia 33:1

Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”

Isaia 35:10

Cei izbăviți de Domnu-apoi, Se vor întoarce înapoi Și spre Sion au să apuce. Cu bucurie se vor duce Și vor cânta – cu stăruință – Doar cântece de biruință. Cununa lor are să fie O nesfârșită bucurie. În veselie îmbrăcați Și-n bucurie-nfășurați, Vor fi, de gemete, scutiți Și de durere părăsiți, Căci vor fugi relele-acele Și vor scăpa, pe veci, de ele!

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.

Ieremia 25:25

A trebuit să le vorbesc Și împăraților Zimrei, Elamului și Mediei.

Ieremia 31:20

„Îmi este Efraim, iubit? Un scump copil, s-a dovedit?” „Atunci când despre el vorbesc, Pe dată Eu Îmi amintesc De el, cu mare gingășie Și simt un foc, flacăra vie, Căci arde inima în Mine. De-aceea, îi voi face bine Și-am să-i arăt, fără-ncetare, Nemărginita-Mi îndurare.”

Ieremia 31:25

Voi răcori sufletul care E chinuit de sete mare, Iar sufletul înfometat Are să fie săturat.” –

Ieremia 45:3

„Iată că Eu văzut-am bine Că tu ai tot zis: „Vai de mine, Căci Domnul pus-a întristare, Peste durerea mea cea mare! Suspinele mă ostenesc, Iar tihna nu mi-o mai găsesc!”

Ieremia 49:34

Cuvântul ce-a venit de sus, Care de Domnul a fost spus Prin Ieremia, robul Lui, Privind soarta Elamului – Pe vremea-n care Zedechia, În Iuda, a avut domnia – În felu-acesta a sunat:

Ieremia 49:35

„Domnul oștirii a strigat: „Sfărâm arcul Edomului – Tăria și nădejdea lui –

Ieremia 50:14

La Babilon vă adunați Și-n linie vă înșirați, Pentru bătaie pregătiți Voi, toți arcașii cei vestiți. La Babilon vă adunați Și arcurile vă-ncordați! Săgeți, nu economisiți, Asupra lui, când le zvârliți, Căci împotriva Domnului E îndreptat păcatul lui!

Ieremia 50:34

Însă al lor Răzbunător – Numit Domn al oștirilor – Este puternic și-o să vină Să apere a lor pricină. El are să aducă iară, Vremea odihnei, peste țară, Iar cei în Babilon aflați Vor tremura, înspăimântați.”

Ieremia 51:11

„Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.

Ieremia 51:44

Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!

Ieremia 51:53

Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”

Plângerile 1:22

Adună răutatea lor, În fața Ta și, tuturor, Fă-le la fel, cum am văzut Că mie însumi mi-ai făcut, Pentru că am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit! Iată, suspinurile mele Multe se-arată-a fi și grele. Inima mea s-a-mbolnăvit, De tot ceea ce-a suferit.”

Daniel 5:28

Cuvântul „Împărțit” arată Că-mpărăția ți-e luată Și e-mpărțită Mezilor Și-asemenea și Perșilor!”

Daniel 5:9

Din pricina aceasta, iar Se-nspăimântase Belșațar. Groaza care l-a stăpânit, La față l-a îngălbenit. Ai săi, văzându-l, au rămas Încremeniți și fără glas.

Daniel 8:2

În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.

Daniel 8:20

Berbecele ce l-ai văzut – Cari două coarne a avut – Închipuie pe-aceia cari Sunt peste Mezi și Perși mai mari, Deci pe-mpărații Mezilor Și-asemenea ai Perșilor.

Revelația 13:10

Cel care-i duce în robie Pe alții, trebuie să știe, Că are a păți la fel – Adică rob va fi și el. Cel cari, cu sabia, omoară, De sabie are să moară. Aici este răbdarea care Poporul sfinților o are, Și-aici este credința lor – Credința dată sfinților.

1 Samuel 24:13

Îți amintești – fără-ndoială – Ceea ce-a spus vechea zicală: „Răul, doar de la cei răi, vine”. Deci n-am să pun mâna, pe tine.