Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 2:21 - Biblia în versuri 2014

21 În peșterile cele-adânci, Ce sunt aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

21 și vor intra în cavernele stâncilor și în crăpăturile piscurilor, de groaza Domnului și din cauza splendorii maiestății Lui, atunci când El Se va ridica să îngrozească pământul!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Și vor intra în peșterile din stânci și în crăpăturile piscurilor de teroarea (produsă de acțiunea) lui Iahve și din cauza strălucirii faimei Sale – atunci când El se va ridica să cutremure pământul!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 vor intra în despicăturile stâncilor și în crăpăturile pietrelor, dinaintea groazei Domnului și dinaintea splendorii maiestății lui când se va ridica să clatine pământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 și vor intra în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 ca să intre în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției lui, când se va scula să clatine cu putere pământul.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 2:21
12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Fiii străinului leșină, Căci a lor inimă e plină De-un tremur cari, spre ea, se suie, Când eu pornesc din cetățuie.


În văgăune locuiesc; În peșteri se adăpostesc.


Pământu-n temelia lui E, de furia Domnului.


Iar când va trece slava Mea, În crăpătura de pe stâncă Am să te pun. Și totuși, încă Nu ești destul de ocrotit. Atunci vei fi acoperit De mâna Mea, și va fi bine, Când am să trec pe lângă tine.


Tu, porumbiță dintre stânci, Din scobiturile adânci Ale prăpăstiilor, mult – Glasul – voiesc să ți-l ascult. Vino degrabă – nu mai sta – Să pot privi la fața ta. Căci glasul tău – o știi prea bine – Cât e de dulce, pentru mine. Să-ți văd obrajii vreau, căci ei Plăcuți sunt, pentru ochii mei.


„Intră în stânci și sapă până Te vei ascunde în țărână, Pătruns de frica Domnului Și de mărimea slavei Lui!”


În peșterile cele-adânci, Care-s aflate printre stânci, Și-n crăpăturile pe care Fața pământului le are, Toți oameni au să voiască – Atunci – să se adăpostească, Mânați de frica Domnului Și slava măreției Lui, Căci Domnul are să pornească, Pământul, să îl îngrozească.


Cel cari, de groază, se ferește, Fugind să se adăpostească, În groapă o să nimerească. Cel cari, din groapă, se ridică, Drept pradă lațului îi pică, Iar stăvilarele închise, Care sunt sus, vor fi deschise Și clătinat are să fie Pământu-ntreg, din temelie!


„Mă voi scula”, Domnul a spus, „Și Mă voi înălța, de-ndată.


Ele-au să vină în câmpii Și în vâlcelele pustii, În crăpătura stâncilor Și în desișul tufelor Sau pe imașurile toate Care, în țară, sunt aflate.


„Iată că vine-o vreme-n cari Trimit mulțime de pescari, Căci vreau ca ei să-i pescuiască. Apoi, un timp o să sosească, În care vânători trimit Ca să-i vâneze – negreșit – Pe munți, în văile adânci, Pe deal și-n crăpături de stânci.


Toate-nălțimile, aflate În Bet-Aven, vor fi surpate, Căci Israelul – negreșit – Acolo a păcătuit. Pe-altare, au să crească spini Și tufele de mărăcini. Spre munți, atunci, vor fi strigat: „Acoperiți-ne, de-ndat’!”, Iar către dealuri, mai apoi, Vor zice: „Cădeți, peste noi!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ