Isaia 17:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Iată, sunt multe neamuri cari Mugesc ca niște ape mari… Când sunt de Dumnezeu mustrate, Departe fug, înspăimântate. Luate zgomotele sânt, Cum de suflarea unui vânt E pleava de pe munți purtată, Sau cum țărâna-i spulberată De un vârtej de vânt stârnit.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ Popoarele vuiesc, așa cum vuiesc niște ape multe, dar El le mustră și ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Popoarele mugesc ca niște ape cu mari torenți; dar El le ceartă. Ele fug departe, duse de vânt ca pleava de pe dealuri și ca iarba dusă de furtună.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Popoarele huiesc ca huietul apelor multe. El le va mustra și ele vor fugi departe: vor fi alungate ca pleava de pe munți înaintea vântului și ca vârtejul de praf înaintea furtunii.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munți la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Neamurile mugesc ca mugetul multor ape: dar El le va mustra și vor fugi departe. Vor fi gonite ca pleava munților înaintea vântului și ca vârtejul de pulbere înaintea furtunii.

Isaia 17:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 21:18

Făcându-i pai, luat de vânt, Și pleavă, de vârtej, purtată.

Iov 38:11

Când i-am vorbit, unde-ai fost oare, Spunându-i „Pân’ aici să vii! De-aici n-ai să mai treci, să știi! Aicea vreau să îți oprești Mândrele valuri!”? De când ești

Psalmi 1:4

Altă soartă-au pe pământ: Sunt ca pleava ce-a fost strânsă Și-apoi risipită-n vânt.

Psalmi 35:5

Acei care-mpotivă-mi sânt, Să fie ca și pleava-n vânt Și îngerul lui Dumnezeu Să îi gonească tot mereu!

Psalmi 65:7

El potolește-n largul zării Urletul mânios al mării, Oprește valul mărilor Și zarvele popoarelor.

Psalmi 65:8

Locuitorii care sânt Aflați la margini de pământ, Înspăimântați se dovedesc, Minunile-Ți când le zăresc. Tu veselie-ai împărțit Și în apus și-n răsărit.

Psalmi 9:5

Pedeapsă dai neamurilor, Iar numele au să le fie Șterse apoi, pentru vecie.

Isaia 14:25

Mâna, atunci, Îmi voi fi pus Pe-Asirieni, și-n țara Mea Am să-i zdrobesc. Nu vor avea Scăpare, căci în munții Mei, Calc cu piciorul peste ei. Jugul Asirianului Și-asemenea povara lui Le iau de pe poporul Meu Și n-au să-l mai apese greu.”

Isaia 21:15

Căci iată, toți fugari-acei Fug dinaintea sabiei, De arcul care s-a-ncordat Și cari săgeți a aruncat. Fuge-a lor ceată-nspăimântată, De lupta cea înverșunată.

Isaia 22:18

Asemeni unei mingi, zvârlit Tu ai să fii, pe un pământ Întins, care-ți va fi mormânt. Carele tale minunate, Acolo fi-vor adunate. Tu ești ocara cea pe care Casa stăpânului o are!

Isaia 27:1

Sabia Domnului – cea mare, Aspră și negrăit de tare – În acea zi, o să țâșnească Din teacă și o să lovească Leviatanul; după el, Lovit va fi-n același fel Și Babilonul; negreșit, Are să fie-atunci lovit Și șarpele fugar, de-ndat’, (Cari și „Asur” mai e chemat). Lovit va fi Leviatanul, Iar Domnul Își va urma planul, Lovind șarpele inelat (Care, „Babel”, este chemat). Apoi, precum Domnul a zis, Balaurul va fi ucis, Cel ce se află lângă mare (Și cari, „Egipt”, drept nume, are).

Isaia 29:5

Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Isaia 30:28

Asemenea șuvoaielor Care din albii au ieșit, Suflarea Lui s-a dovedit Și pân’ la gât s-a ridicat, Să ciuruiască, ne-ncetat, Popoarele din largul firii, Cu ciurul greu al nimicirii, Punând apoi – fără-ndoială – În gura lor, câte-o zăbală Ce se vădește-nșelătoare.

Isaia 34:17

Iar pentru ele-n acest ceas, Domnul e Cel care a tras La sorți și-o țară, El le-a dat. Cu frânghia de măsurat, A măsurat-o și-a-mpărțit-o Și-n urmă, lor le-a dăruit-o. Ele stăpâne au să fie În țară, pentru veșnicie.

Isaia 40:15

Popoarele de pe pământ, Precum o picătură, sânt, De apă, dintr-o vadră. Iată, Ca praful cumpenei se-arată. Ostroavele, le saltă El, La fel ca bobul mititel, Ce este al nisipului.

Isaia 40:24

De-abia au fost ei semănați, Abia de-s înrădăcinați, Căci la suflarea Domnului, Se uscă, iar vârtejul Lui Îi spulberă de pe pământ, Ca paiele duse de vânt.

Isaia 41:11

Plini de rușine și-nfruntați Vor fi cei cari sunt mâniați Pe tine. Fi-vor nimiciți, Cei ce-mpotrivă-ți sunt porniți.

Isaia 8:7

De-aceea, peste-acest popor, Va fi trimis al apelor Șuvoi, din Râul Eufrat – Adică pe-acel împărat Cari în Asiria domnește. Peste popor, el năvălește Cu-ntreaga oaste ce o are Și cu puterea lui cea mare. El va ieși din albia În cari de obicei curgea Și pretutindenea, pe cale, Trece de malurile sale.

Daniel 2:35

Atunci, argint, aur, aramă Și fier și lut – de bună seamă – Ajuns-au toate, dintr-odată, Precum e pleava vânturată, În arie, în timp de vară. Vânturi porniră și suflară Peste acel chip prăbușit, Încât nimic nu s-a găsit, În urmă, din chipul acel. Dar piatra care-a dat în el – Și care-apoi l-a sfărâmat – A tot crescut, neîncetat. Un munte mare s-a făcut Și-ntreg pământul l-a umplut.

Osea 13:3

De-aceea, fi-va a lor viață, Ca norul cel de dimineață, Ca roua care e zvântată, Ca pleava cea de vânt purtată, Ca fumul care a ieșit Din horn și-apoi s-a risipit.

Țefania 2:2

Până când nu se împlinește Asupră-ți hotărârea dată – Ca pleava trece vremea, iată – Până nu vine ziua Lui, Ziua mâniei Domnului!