Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 16:14 - Biblia în versuri 2014

14 Domnul astfel a cuvântat: „În doar trei ani – cum sunt cei care Un simplu simbriaș îi are – Ajunge-va disprețuită Întreaga slavă strălucită Pe cari Moabul – azi – o are, Cu toată-a lui mulțime mare. Aflați dar, că va rămânea, Apoi, puțin lucru din ea, Astfel încât să pot să zic Că nu a rămas mai nimic.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Dar acum, Domnul zice: „În trei ani, numărați ca anii unui lucrător plătit, în pofida mulțimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbușită, iar cei ce vor supraviețui vor fi puțini și slabi“.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Dar acum, Iahve zice: «În trei ani, numărați ca anii unui angajat, în ciuda mulțimii lui, gloria Moabului va fi prăbușită; iar cei care vor supraviețui, vor fi puțini și slabi!»”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Dar acum, Domnul vorbește: „După trei ani, ca anii unui om tocmit, măreția Moábului va fi disprețuită cu toată mulțimea lui cea mare; puținul care va mai rămâne va fi mic și fără însemnătate”.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Iar acum Domnul vorbește și zice: „În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic.”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și acum Domnul vorbește, zicând: În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită cu toată acea mare mulțime; și rămășița va fi puțină, micșorată, nebăgată în seamă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 16:14
18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Iacov, averea, și-o sporea; Tot mai bogat el devenea, Din zi în zi, din an în an. Atunci, copiii lui Laban, Au început să-l pizmuiască Și împotrivă-i să cârtească. Ei ziseră: „Tot ce-a avut Laban – întregul său avut – Iacov, acum, și l-a-nsușit! Cu-adevărat, a dobândit Toată averea asta mare, Cu cea a tatălui nost’, care În el, prea mult, s-a încrezut. Acum, iată ce ne-a făcut!”


Apoi, Haman le-a povestit Despre-ale sale bogății; Le-a spus și despre ai săi fii, Le-a spus și despre împărat, Câte-a făcut, cum l-a-nălțat Atât de mult în vrednicie, Punându-i scaunul să-i fie Mai sus decât al oricărui Slujbaș al împăratului.


Atunci – de la omul acel – Întoarce-Ți Tu, al Tău obraz Și dă-i sărmanului răgaz, Ca măcar bucuria care Un simbriaș, trudind, o are Când ziua muncii s-a sfârșit, S-o guste omul oropsit.


„Iată că soarta omului E-asemenea ostașului; Ca timpul unui muncitor Care cu ziua-i truditor,


Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.


Pentru Moab, plânge acum Inima mea, când văd, pe drum, Ai săi fugari înspăimântați, Către Țoar fugind speriați Și spre Eglat-Șelișia. Lacrimi amare sunt în ea, Căci îi zăresc cum merg plângând, Dealul Luhitului urcând, Țipând în lungul drumului, Cel al Horonaimului.


Cuvântu-acesta a fost spus De către Domnul Cel de Sus, Cu multă vreme înainte, Pentru a se lua aminte, Și spre Moab e îndreptat.


„Iată – spre știrea tuturor – În acea zi, slava pe care Casa lui Iacov doar o are Ajunge-va a fi slăbită. Grăsimea lui va fi pierită.


Domnul la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Încă un an – cum e cel care Un simplu simbriaș îl are – Și o să fie nimicită Întreaga slavă strălucită, Pe cari Chedarul – azi – o are.


Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Din mijlocul băltoacelor, Își va întinde, rugător, Mâinile lui, ca să se scoată, Asemeni celui cari înoată; Dar Domnu-i spulberă mândria Și-i nimicește dibăcia.


Dar înainte ca să vie Timpul ca al ei fiu să știe Ce este rău și să-nțeleagă Ca binele să îl aleagă, Țara în care-ncoronați Se află cei doi împărați De cari te temi, va fi lovită Și va ajunge pustiită.”


Moabul fi-va nimicit, Pentru că el s-a semețit În contra Domnului. Astfel, Nu va mai fi, un popor, el.


„Domnul a zis: „Cel înțelept Să nu se țină că-i deștept. Să nu se laude că are, Cumva, înțelepciune mare. Dacă e tare cineva Să nu se laude, cumva, La nimeni, cu a lui tărie. Bogatul, cu-a lui bogăție, Să nu se laude nici el.


Ci dimpotrivă, să-l ajuți. Deschide-ți mâna să-mprumuți Pe al tău frate, ca astfel, Să poată face față el, Nevoii ce-o să-l încolțească, Să poată și el să trăiască.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ