Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 16:10 - Biblia în versuri 2014

10 S-a dus întreaga bucurie Și veselia din câmpie. Nu mai sunt cântece în vii Și nici zumzet de veselii! Vinul, în teascuri, a secat, Căci nimeni nu l-a mai călcat. „Ce bucurie se vădea Pe când culesul începea! Dar veselia a tăcut, Căci să-nceteze am făcut.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi, iar în vii nu se mai cântă și nu se mai strigă de bucurie. Nimeni nu mai zdrobește strugurii în presă, căci am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Bucuria și veselia au dispărut din livezi. În vii nu se mai cântă și nu se mai chiuie de bucurie. Nimeni nu mai strivește strugurii pentru a produce vin în teascuri – pentru că am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Bucuria și veselia au dispărut din grădină, în vii nu se mai cântă, nici nu se mai chiuie; strugurii în teascuri nu mai sunt striviți de cei care îi calcă și am făcut să înceteze strigătul de bucurie.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 S-a dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

10 Și bucuria și veselia s‐a luat din câmpia cea mănoasă și în vii nu se va cânta, nici nu se va chiui. Călcătorii nu vor călca vin în linuri: am făcut să înceteze strigătul de la cules.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 16:10
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

La cel nelegiuit slujesc, Și-n ale lui grădini trudesc: Fac untdelemn și calcă-n teascuri, Cosesc și curăță de vreascuri Câmpia, dar ale lor cete, Într-una, suferă de sete.


Afară se-aud glasuri care Cer vin. Nu-i nici o desfătare


Un an și niște zile sânt, Până când o să tremurați Și o să vă înspăimântați, Văzând culesul viilor Și-al poamelor livezilor, Cum se va duce pe pustie Și cum nu are să mai vie.


Astfel, pierit-a bucuria Și dispărut-a veselia Din câmpurile roditoare, Din țara cea scăldată-n soare, Ce este a Moabului.” „Secat-am vinul teascului” – Spusese Domnul. „Nimenea, Să calce-n teasc, nu va putea, Cu strigăte de veselie, Pentru că-n țară au să fie Doar țipetele de război.


Locuitor al țării, iată, Sfârșitul tău acum se-arată! Iată că este vremea când Te-ai pomenit și tu, la rând! E vremea! Vine ziua-n care, Pe munți, va fi un necaz mare! Zi de necaz, ea o să fie Și nicidecum de bucurie!


Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!


Pentru că în picioare, voi Călcați pe cel sărac și-apoi – După ce v-ați purtat astfel – Luați și grâul de la el, Iată dar ce o să pățiți: Degeaba, case vă zidiți Din pietrele cele cioplite, Căci n-au să fie locuite! Măcar că vii bune aveți, Din vinul lor, nu o să beți!


Un mare bocet o să fie, Când Eu voi trece printre voi” – A mai spus Dumnezeu, apoi.


Domnul a zis: „Vin zile-n cari Acei ce se vădesc plugari Au să-i ajungă pe acei Ce sunt secerători, iar cei Cari strugurii i-au adunat Și-apoi în teascuri i-au călcat, Au să-i ajungă pe cei care Sămânță-mprăștie-n ogoare. Mustul va picura din munți, Pe ale dealurilor frunți, Când vor veni zilele-acele.


A lor avere adunată, De jaf are să fie dată, Iar casele lor pustiite Ajunge-vor și nimicite. Case, ei au să își zidească, Dar nu au să le locuiască. Vii vor sădi, făr’ a avea Parte din al lor vin să bea.”


Via au strâns și au călcat Struguri-n teascuri, după care A fost o veselie mare, Căci au mâncat și au băut Și bucuroși au petrecut. În case-apoi când au intrat, Pe-Abimelec, l-au blestemat,


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ