Isaia 14:29 - Biblia în versuri 201429 „Nu te mai bucura, de zor, Țară a Filistenilor Pentru că frânt s-a dovedit Toiagul care te-a lovit, Căci din a șarpelui tulpină, Un basilic are să vină, Al cărui rod, îngrozitor, E un balaur zburător. အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor, pentru că s-a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui și un șarpe zburător va fi rodul ei. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 201829 „Voi toți cei care sunteți filisteni (ca origine), nu vă bucurați văzând că este înfrânt toiagul care vă lovea! Va veni o viperă din rădăcina șarpelui și va apărea un monstru zburător care va fi produsul ei. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 202029 „Nu te bucura, Filistée toată! Căci s-a frânt nuiaua care te lovea, pentru că din rădăcina șarpelui va ieși o viperă și din puiul ei un balaur. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu29 „Nu te bucura, țara filistenilor, că s-a frânt toiagul care te lovea! Căci din rădăcina șarpelui va ieși un basilisc și rodul lui va fi un balaur zburător. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 193129 Nu te bucura, toată Filistia, pentru că s‐a sfărâmat nuiaua care te‐a lovit. Căci din rădăcina șarpelui va ieși o năpârcă și rodul său va fi un șarpe zburător de foc. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Isaia 14:29
27 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ
Când Ozia porni apoi, Cu Filistenii, un război, A mers pân’ la cetatea Gat Și al ei zid l-a dărâmat. A dărâmat, de-asemenea, Zidul cari Iabna-mprejmuia, Precum și al Asdodului. A ridicat, în jurul lui, Alte cetăți. Le-a construit Acolo, căci le-a rânduit Să șeadă între-al său popor Și cel al Filistenilor.
Și Filisteni-au năvălit Atuncea, și au cucerit Cetățile ce-n câmp erau Și către miazăzi priveau. Bet-Șemeșul, ei l-au bătut; Și Aialonul a căzut Și Ghederotul după el. Cu Soco s-a-ntâmplat la fel. Și satele cele pe care Cetatea-n jurul ei le are, Au fost atuncea cucerite De Filisteni și nimicite. Apoi și Timna a căzut, Cu satele ce le-a avut. Cetatea Ghimzo, însoțită De sate, fost-a cucerită, Iar Filistenii au venit Și în cetăți au locuit.
Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.
Aceasta e o prorocie, Pentru un timp ce va să vie. În miazăzi ea se arată, Spre dobitoace, îndreptată: Printr-un ținut ce-i strâmtorat Și în necazuri înglodat – Pe unde leul viața-și ține, De unde doar leoaica vine, Cu șarpele cel zburător Și cu năpârca-n urma lor – Au să își ducă bogăția, Precum și toată visteria, Pe spatele măgarilor Și pe cel al cămilelor, La un popor cari, ne-ndoios, N-o să le fie de folos.
Spre Filisteni S-a îndreptat Domnul apoi, și-a cuvântat: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „A Filistenilor popoare Dedatu-s-au la răzbunare. Din inimă s-au bucurat Și astfel ele-au arătat Că sufletul le este plin Doar de batjocuri și venin. S-au bucurat peste măsură Și-mpinși de-a lor străveche ură, Au vrut ca să se repezească Cu gând ca tot să nimicească.”
Iată, din pricină că știu Ce bucurie ai avut Atuncea când tu ai văzut Că moștenirea cea pe care Casa lui Israel o are E pustiită, îți voi face La fel, căci Eu te voi preface Într-un pustiu, Seirule. Pe tine-apoi, Edomule, N-am să te cruț și, negreșit, Tu vei ajunge pustiit. În acest fel, o să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
Pe-aceia care se vădesc Că în Azdod azi locuiesc, Cu cel ce este așezat În Ascalon drept împărat, Am să îi șterg de peste fire Și-i spulber cu desăvârșire. Către Ecron întoarce-voi A Mea mânie mai apoi, Iar cei ce-au mai rămas în țară La Filisteni, toți au să piară. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”
Atunci când peste frate’ tău, Venit-a ceasu-acela rău În cari necazul l-a lovit, Nu trebuia ca mulțumit Tu să privești! De-asemenea, Atuncea tu nu trebuia, De bucurie plin să fii, Când peste-ai lui Iuda copiii, Ziua pieirii a venit! Nu trebuia să fi vorbit Cu semeție-n ziua care Se dovedea de strâmtorare!
Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!
Tot Ascalonul va vedea, Ce soartă, Tirul va avea Și fi-va tare-nspăimântat. Prinsă de-un mare tremurat, Gaza va fi atunci. La fel, Ecronul tremură și el, Căci de rușine s-a umplut Acel în cari s-a încrezut. Pieri-va cel ce-i așezat În Gaza ca și împărat, Iar Ascalonul – negreșit – N-o să mai fie locuit.
Pornind de la râul Șihor Cari merge – în curgerea lui, Spre marginea Egiptului – Și până la hotarul care Ecronu-n miazănoapte-l are. Ținutu-acesta Canaanit, De drept, trebuie socotit. Cinci domni acolo-s, bunăoară, Care din Filisteni, coboară: Unul, la Gaza, e aflat; Altu-n Asdod e împărat; Unul, în Ascalon, domnește, Altul, în Gat, împărățește, Iar ultimul dintre acei Este-n Ecron. Pe lângă ei, Ținutul – precum bine știți – E stăpânit și de Aviți.
ကြော်ငြာတွေ