Isaia 14:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ Mâna, atunci, Îmi voi fi pus Pe-Asirieni, și-n țara Mea Am să-i zdrobesc. Nu vor avea Scăpare, căci în munții Mei, Calc cu piciorul peste ei. Jugul Asirianului Și-asemenea povara lui Le iau de pe poporul Meu Și n-au să-l mai apese greu.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁵ Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Îl voi strivi pe asirian în țara Mea; și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste cei din poporul Meu și greutatea lui va fi îndepărtată de pe umerii lor.»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Voi zdrobi Asíria în țara mea, o voi călca în picioare pe munții mei. Jugul ei se va îndepărta de deasupra lor și povara ei de pe umerii lor se va înlătura».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ Voi zdrobi pe asirian în țara Mea, îl voi călca în picioare pe munții Mei. Astfel, jugul lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umerii lor.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ că voi sfărâma pe Asirian în țara mea și‐l voi călca în picioare pe munții mei și jugul lui se va depărta de pe ei și sarcina lui se va depărta de pe umerii săi.

Isaia 14:25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 32:21

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.

Isaia 10:12

Dar după ce-o să împlinească Domnul, toată lucrare Lui, Pe muntele Sionului – Și la Ierusalim, la fel – Are a-l pedepsi pe cel Care se află așezat Peste Asiria-mpărat, Pentru trufia lui cea mare Și pentru a lui îngâmfare,

Isaia 14:5

Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt Și-a întins brațul și a frânt Toiagul celor răi din fire, Nuiaua lor de stăpânire.

Isaia 33:1

Pustiitorule, îți vine Timpul când fi-va vai de tine, Chiar dacă n-ai fost pustiit Și încă n-ai fost jefuit Tu, cel care te dovedești Precum că știi să jefuiești. Când îți vei duce la-mplinire Lucrarea ta de pustiire, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii la rându-ți pustiit. După ce ai să isprăvești Ce-ai început să jefuiești, Ai să ajungi ca, negreșit, Să fii tu însuți jefuit.”

Isaia 52:2

Ierusalime, nu mai ține, Țărâna ‘ceea, peste tine! Înlătură-o de pe-al tău strai Și-n capul oaselor să stai! Tu, fiică a Sionului, Desfă-ți, din jurul gâtului, Lațul cel care te strângea Și în robie te ținea!

Isaia 9:4

Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.

Езекиел 32:22

În acel loc este aflat Asirianul îngropat, Iar ale lui morminte, toate, Sunt împrejurul lui aflate. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit.

Езекиел 39:4

Pe munții cei din Israel, Tu vei cădea, precum – la fel – Cădea-va oastea ta cea mare, Cu toate neamurile care Pe tine-au să te însoțească. Din voi toți, au să se hrănească Și păsările cerului Și fiarele pământului.

Miheia 5:5

În vremile ce au să vie, El, pacea noastră, o să fie. Atunci când în a noastră țară, Asirianul vine iară Înaintând pân’ la palate, În contră-i fi-vor ridicate Opt căpetenii din cei cari, Peste popor sunt cei mai mari, Alături de șapte păstori.

Miheia 5:6

Ei au să fie luptători. Vor pustii cu sabia, Asiria – și-asemenea – A lui Nimrod țară. Pe noi, Ei ne vor izbăvi apoi, De-Asirian, atunci când iară Va năvăli la noi în țară Și-atunci când fi-vor atacate Mărețele noastre palate.

Nahum 1:13

Sfarm jugul. Te eliberez De legăturile cu care Fost-ai ținut în strâmtorare…”

Zaharia 10:11

Căci prin strâmtoarea mărilor Are să treacă Israel. Atunci, o să lovească el, În valul mării și, de-ndat’, Adâncul Nil va fi uscat. Frântă va fi Asiria. Toiagul care cârmuia La Egipteni, peste-a lor țară, Atunci va trebui să piară.