Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 14:23 - Biblia în versuri 2014

23 O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

23 „Îl voi transforma într-un adăpost pentru bufnițe și în niște ape mlăștinoase și îl voi mătura cu mătura nimicirii“, zice Domnul Oștirilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

23 Iahve, Dumnezeul Armatelor, afirmă: «Voi face din el un loc pentru bufnițe și o mlaștină. Îl voi mătura cu mătura distrugerii!»

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

23 Voi face din el o moștenire a aricilor și o apă mlăștinoasă și îl voi mătura cu mătura nimicirii», oracolul Domnului Sabaót.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

23 „Voi face din el un culcuș de arici și o mlaștină și îl voi mătura cu mătura nimicirii”, zice Domnul oștirilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

23 Și‐l voi face o stăpânire a ariciului și bălți de apă și‐l voi mătura cu mătura nimicirii, zice Domnul oștirilor.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 14:23
17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Asupra casei tale, Eu, Nenorociri, trimit mereu: Voi nimici pe orișicine De ale tale case ține, Fie că rob se află el, Ori liber e în Israel. Voi mătura casa pe care Ieroboam, acum, o are, Cum murdăria-i măturată, Până când o să piară toată.


Peste Ierusalim, voiesc, Frânghia să o azvârlesc, Cum în Samaria-am făcut Și de asemeni, s-a văzut Că a pățit casa pe care, Ahab – fostu-mpărat – o are. Ierusalimul o să fie La fel ca și o farfurie, Cari după ce e curățată, Cu gura-n jos e așezată.


Nimeni nu va mai sta în el, Căci locuit n-o să mai fie. Arabul nu are să vie Să își întindă cortul lui, La poarta Babilonului. Păstorii n-au să se oprească Cu turmele, să poposească Înălțând țarcuri pentru ele, Pe lângă zidurile-acele.


Gemeți! Căci ziua Domnului E-aproape, cu mânia Lui. Ea vine peste-ntreaga fire, Asemeni ca o pustiire A Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu!


Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.


„Din toate părțile veniți Și-n Babilon vă repeziți! Deschideți ale lui grânare, Mormane mari, să faceți, care Vor fi ca snopii, iar apoi Le nimiciți, pe toate, voi! Să nimiciți dar, totul, până, Nimic din el, n-o să rămână!


Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”


Și-apoi să zici în acest fel: „Mărite Doamne, Tu ești Cel Care a spus că, negreșit, Acest loc fi-va nimicit Și că aicea, nimenea Nu va veni ca să mai stea. Nu vor mai sta în acest loc – Nicicând – nici om, nici dobitoc, Căci un pustiu are să fie, De-acum și până-n veșnicie.”


Cirezi de vite-au să se-așeze Și în cetate-au să-nnopteze. Acoperișul stâlpilor Va fi locul aricilor Și-al pelicanilor. Vor sta Acolo și vor înnopta. În cadrele ferestrelor Se-aude doar țipătul lor. Nu va mai fi vreo căptușeală De cedru, ci – fără-ndoială – Doar pustiirea va avea, Pe praguri, loc unde să stea.


Apoi, alt înger a venit – Al doilea – și a cuvântat: „Iată, acuma a picat Cetatea Babilon, cea care A adăpat pe fiecare, Din neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ, Cu vinul ei – vinul mâniei Și-asemenea, și al curviei!”


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ