Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 14:18 - Biblia în versuri 2014

18 Ai neamurilor împărați Care-au pierit, sunt așezați Cu cinste, în mormântul lor, Să-și doarmă somnul morților.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

18 Toți împărații națiunilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

18 Toți ceilalți regi ai popoarelor se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul lui;

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

18 Toți regii neamurilor, toți stau cu cinste, fiecare în locuința lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

18 Toți împărații neamurilor, da, toți se odihnesc cu cinste, fiecare în mormântul lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

18 Toți împărații neamurilor, da, toți stau culcați în slavă, fiecare în casa lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 14:18
11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Să facă precum a dorit Iehu. Dar slujitori-acei N-au mai găsit, din trupul ei, Decât palmele mâinilor, O parte a picioarelor, Precum și țeasta capului.


Lângă-mpărați, l-a așezat Poporul, când l-a îngropat, Căci mult bine făcuse el, Pentru întregul Israel Și pentru Casa Domnului, Păzind, mereu, porunca Lui.


Slujbașii săi s-au depărtat Și-n suferință l-au lăsat. În contra lui au uneltit Și-n al său pat ei l-au lovit, Din pricina prorocului – Adică din a sângelui Lui Zaharia, acel care, Pe Iehoiada, tată-l are – Al cărui sânge l-a vărsat, Când pe popor l-a ațâțat Ca să ia pietre, să-l lovească Și astfel să îl nimicească.


Cu împărații, cu cei mari De pe pământ, cu acei cari Morminte falnice-au zidit,


Știu ce-ai să faci: ai să mă iei Din lume, pentru că Tu vrei Să mor și-apoi să poposesc Unde cei vii se întâlnesc.


Te temi de înălțimi. De drum, Într-una ești înspăimântat. Te-ntoarce, pân’ n-a apucat Migdalul alb să-ți înflorească În păr și pân’ să se târască, Lăcusta poate; până când Nu îți trec poftele umblând, Pentru că drumul omului Îl poartă către casa lui Cea veșnică, iar bocitori Așteaptă-n uliți, chemători;


Chiar dacă mult omul trăiește Și-o sută de copii va crește – Oricât în zile ar spori Și-averea i se va mări – Dacă din ce a adunat, Sufletu-i nu s-a bucurat Și dacă nici parte nu are Apoi măcar de-o-nmormântare, Atunci este mai fericită O stârpitură prăpădită, Decât e cel cari a trudit;


El zguduia împărății, Lăsând cetățile pustii? El e cel care pustia Lumea, așa precum voia? N-a luat el prinși de război, Pe care i-a-nrobit apoi?”


Al tău mormânt gol e lăsat, Pentru că fost-ai aruncat Departe de al tău mormânt. La fel ajuns-ai, precum cum sânt Și ramurile ofilite, Doar de dispreț învrednicite. Ești precum prada cea luată Cu sabia și lepădată Pe pietrele care podesc Groapa în cari se prăbușesc Stăpânii ei, căci ai ajuns Un hoit în care au pătruns Putreziciuni nimicitoare. Bun de călcat ești, în picioare.


În felu-acesta să-i vorbești: „Spune-mi, ce ai aici, la tine? Să îmi mai spui și pentru cine, Acest mormânt, tu l-ai făcut?” Sus – pe-nălțime – am văzut Că un mormânt și-a pregătit Și-o locuință și-a scobit


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ