Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 14:17 - Biblia în versuri 2014

17 El zguduia împărății, Lăsând cetățile pustii? El e cel care pustia Lumea, așa precum voia? N-a luat el prinși de război, Pe care i-a-nrobit apoi?”

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 care a făcut lumea să semene cu un pustiu, care i-a dărâmat cetățile și n-a lăsat prizonierii să se întoarcă acasă?».

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 care a făcut lumea să se asemene cu un deșert, care i-a răsturnat orașele și care nu a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 care a făcut lumea un pustiu, a distrus cetățile ei și nu dădea drumul captivilor acasă.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetățile și nu dădea drumul prinșilor săi de război?’

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 care a prefăcut lumea într‐o pustie și‐i nimicea cetățile, care nu dădea drumul acasă prinșilor săi?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 14:17
14 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei ce te văd, mirați privesc Și plini de spaimă glăsuiesc: „Acesta este omul care Cutremura pământ și mare?


Ai neamurilor împărați Care-au pierit, sunt așezați Cu cinste, în mormântul lor, Să-și doarmă somnul morților.


L-am așezat – de-asemenea – Pe Cir, după dreptatea Mea. Ale lui căi, Eu le păzesc, Mereu, și i le netezesc. El are să-Mi zidească iară, Cetatea-n a lui Iuda țară, Iar prinșilor mei de război, Le va da drumul mai apoi, Fără să ia răscumpărare Sau daruri de la fiecare, Pentru căci Cel care-a vorbit E Domnul oștii, negreșit.”


Ascultați dar, ca să se știe, Ce post Îmi este pe plac, Mie: Când veți posti, să căutați – Necontenit – să dezlegați Lanțul de răutăți. Apoi, Ale robiei lațuri, voi Trebuie să le deznodați. De-asemeni, liberi să-i lăsați Pe cei care sunt asupriți Și orice jug să îl zdrobiți.


Doamne, te rog, să iei aminte, Căci ale Tale cetăți sfinte Ajuns-au de a fi pustii. Sionul e pustiu, să știi. Ierusalimul e la fel, Căci pustiit este și el!


Al nostru Domn a zis astfel: „Fiii ieșiți din Israel Și cei din Iuda sunt luați Și împreună-s apăsați. Aceia cari îi înrobesc I-au prins și nu-i mai slobozesc.


Aflat este mormântul lor, În adâncimea gropilor Și-a lui mulțime-nmormântată, În jurul lui, e așezată. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit. Ei sunt cei care răspândeau Groaza, în lume, când trăiau.


Al Meu braț amenințător Îl voi întinde-n contra lor, Pentru că vreau ca să le fie, Țara, deșartă și pustie – Chiar din pustie începând, Până la Dibla ajungând – Oriunde am să îi zăresc Că locuință își găsesc. Atuncea doar, vor ști că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu.”


Focul, în față-i, tot cuprinde Și-n spate-i flacăra se-ntinde. Grădină a Edenului, E țara, înaintea lui, Iar după el, e un pustiu Căci nu rămâne nimic viu; De flacăra-i nimicitoare, Nimic nu poate-avea scăpare.


El e grozav și-nfricoșat Și din el însuși și-a luat Și dreptul și a lui mărire.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ