Isaia 14:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ În a ta inimă ai spus: „Mă voi sui în ceruri, sus! Am să-mi pun jilțul de domnie Acolo, căci voiesc să fie Deasupra stelelor pe care, În mână, Dumnezeu le are. Muntele dumnezeilor – Muntele adunării lor – În miazănoapte-mi va da mie, Un loc care al meu să fie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri, îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Tu ai zis în inima ta: ‘Mă voi înălța la cer; îmi voi ridica tronul deasupra stelelor lui Dumnezeu! Voi sta pe muntele adunării, pe înălțimile de la Nord!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Tu ziceai în inima ta: «Voi urca în cer, deasupra stelelor lui Dumnezeu voi stabili tronul meu, voi sta pe muntele adunării, în partea de nord.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Tu ziceai în inima ta: ‘Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănopții;

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Și tu ziceai în inima ta: Mă voi sui în cer, îmi voi înălța scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi ședea pe muntele adunării în fundul miazănoaptei.

Isaia 14:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 20:6

Chiar dacă ar fi reușit

Psalmi 48:2

Frumoasă-i înălțimea lui, A muntelui Sionului. E înălțat – veșnic – să fie, Pentru pământ, o bucurie. Cetatea ‘ceea minunată, În miază noapte, e aflată. Acolo este așezat, Mereu, Marele Împărat.

Isaia 2:2

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.

Ieremia 49:16

Înfumurarea ta cea mare Și-a inimii tale-ngâmfare Te face să te rătăcești, Pe tine, care locuiești Pe culmile dealurilor Și-n crăpătura stâncilor. Dar chiar dacă, cuibul ți-l pui Pe culmile vulturului, Și-acolo am să te lovesc Și am ca să te pedepsesc.”

Езекиел 27:3

În felu-acesta să îi spui: „Tu, care stai pe mal de mare Și faci negoț cu toți cei care, Ostroavele, le locuiesc, Ascultă ce-am să îți vorbesc, Din partea Celui cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Tu, Tirule, ai glăsuit: „Eu am ajuns desăvârșit În frumusețe! Nimenea Nu mai îmi e asemenea!”

Езекиел 28:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Spune aceluia pe care, Tirul, drept voievod, îl are: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Iată că tu te-ai îngâmfat În inimă și-ai cuvântat Plin de mândrie, zicând: „Eu, Pe scaunul lui Dumnezeu, Ajuns-am să fiu așezat, Căci Dumnezeu – cu-adevărat – Sunt eu și sunt stăpânitor, Aici, în sânul mărilor”, Măcar că Dumnezeu nu ești, Ci doar un om tu te vădești Care doar ifose-ți dădeai De parcă Dumnezeu erai.

Езекиел 28:9

În fața ucigașului – Atuncea – tu o să mai spui: „Sunt Dumnezeu”, măcar că ești Un om doar? O să mai vorbești În felu-acesta, când, la tine, Cel care te ucide vine?

Езекиел 29:3

Să spui: „Acela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, În acest fel a glăsuit: „Mare necaz am, negreșit, Pe tine, cel care – pe tron – Ești în Egipt drept Faraon, Pe tine, mare crocodil Al apelor, cari despre Nil, Ai zis așa: „E râul meu, Căci făcător al său sunt eu!”

Езекиел 31:10

De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu A cuvântat în acest fel: „Pentru că s-a vădit că el Tulpină-naltă a avut; Pentru că vârf el și-a făcut Și pân’ la nori s-a înălțat; Pentru că i s-a îngâmfat Inima-ndată, de mândrie, De cât de-nalt putea să fie,

Езекиел 40:2

Pe-un munte-nalt, eu am fost pus, După ce-am fost acolo dus Prin înălțimile cerești Și viziuni dumnezeiești În locu-acela am avut. Spre miazăzi, eu am văzut Ceva cari, la asemănare, La fel ca o cetate pare.

Daniel 11:36

Cel care-i împărat va face, Atunci, numai precum îi place. Se va-nălța și – negreșit – Pe sine se va fi slăvit, Cu mult mai mult decât toți cei Care se cheamă dumnezei. Lucruri neauzite, el Are să spună despre Cel Ce-i Dumnezeul tuturor Și Domn al dumnezeilor. Atunci, el o să propășească, Până când o să se sfârșească Timpul menit pentru mânie, Căci împlinit are să fie Totul, precum s-a stabilit, Exact la timpul potrivit.

Daniel 5:20

Când duhul i s-a împietrit Și când mândrie a vădit – Căci inima i s-a-ngâmfat – Ajuns-a a fi alungat De la domnie, de îndată, Iar slava lui a fost luată.

Obadia 1:3

Mândriile inimii tale Te-au dus pe-a rătăcirii cale, Pe tine, cel care domnești În înălțimi și locuiești În crăpăturile pe care Cremenea stâncilor o are. De-aceea-n tine-ai cugetat Și-n acest fel te-ai întrebat: „Cine, de-aici, de unde sânt, O să m-arunce la pământ?”

Țefania 2:15

Iată cetatea cea știută Drept veselă și încrezută Cari își ținea privirea sus Și cari în inimă și-a spus: „Doar eu, iar în afara mea, Nu se mai află nimenea!” Vai! Cum ajuns-a ca să fie Doar o întindere pustie, Un loc neprimitor, în care Sunt doar culcușuri pentru fiare! Cei care-o văd, trec fluierând, Spre ea, cu mâna, arătând!”

Matei 11:23

Tu Capernaume, crezi chiar Că pân’ la cer vei fi-nălțat? Află că fi-vei dărâmat! Căci dacă ar fi fost văzute Minunile ce-au fost făcute În tine, de către acei Locuitori ai Sodomei, Și azi, cetate-ar exista.

Luca 10:15

Tu Capernaume, crezi chiar, Că pân’ la cer, vei fi-nălțat? Te-nșeli, căci fi-vei dărâmat! În locuința morților, Pogori, oraș ne-ascultător!

2 Tesaloniceni 2:4

Potrivnicul care, mereu, Mai sus de tot ce-i „Dumnezeu”, Vrea ca să fie înălțat Și peste tot ce-i arătat Vrednic a fi, de închinare. Din astă pricină, el are Să intre-n Templul Domnului, Ca să se-așeze-n locul Lui – Așa cum și-a dorit, mereu – Și să se dea, drept Dumnezeu.