Isaia 13:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Nimeni nu va mai sta în el, Căci locuit n-o să mai fie. Arabul nu are să vie Să își întindă cortul lui, La poarta Babilonului. Păstorii n-au să se oprească Cu turmele, să poposească Înălțând țarcuri pentru ele, Pe lângă zidurile-acele.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁰ Nu va mai fi locuit niciodată; nu va mai sta nimeni în el pentru tot restul generațiilor. Niciun arab nu-și va întinde cortul acolo și niciun păstor nu-și va odihni turma în acel loc.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Nu va mai fi locuit niciodată, nu va mai fi nimeni în el pentru tot restul generațiilor! Niciun arab nu își va întinde cortul acolo și niciun păstor nu își va odihni turma în acel loc.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Nu va mai fi locuită niciodată și nu se va mai sta [în ea] din generație în generație. Arabul nu-și va mai fixa cortul acolo și păstorii nu vor mai poposi acolo.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el. Arabul nu-și va mai întinde cortul acolo și păstorii nu-și vor mai țărcui turmele acolo,

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ În veac nu va fi locuit și nu va locui nimeni în el din neam în neam. Și Arabul nu‐și va întinde acolo cortul, nici păstorii nu‐și vor culca turmele acolo.

Isaia 13:20 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 17:11

Mulți Filisteni, la el, veniră Și daruri multe-i oferiră. Ba și un bir, ei au plătit, Care-n argint s-a prețuit. Arabi-au mers la Iosafat Și vite multe ei i-au dat. Berbeci apoi, i-au dăruit: La șapte mii s-au dovedit Și șapte sute. După ei, Și țapi i-au dat Arabi-acei. Ca și berbecii se vădeau – În număr – țapii că erau.

Iov 3:7

Să piară a ei veselie!

Кынтаря кынтэрилор 1:7

Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”

Isaia 14:23

O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 25:2

Căci Babilonul, am văzut Că-n dărmături l-ai prefăcut. Morman de pietre a rămas Din el, în acest ultim ceas, Căci cetățuia întărită E o ruină părăsită. Iată, cetatea minunată – Cetatea cari a fost odată, Cetate a străinilor – E, spre mirarea tuturor, Din temelie, nimicită Și nu va fi, din nou, zidită.

Isaia 34:17

Iar pentru ele-n acest ceas, Domnul e Cel care a tras La sorți și-o țară, El le-a dat. Cu frânghia de măsurat, A măsurat-o și-a-mpărțit-o Și-n urmă, lor le-a dăruit-o. Ele stăpâne au să fie În țară, pentru veșnicie.

Ieremia 49:33

Domnul a zis – „iar în Hațor, Numai șacalii au să vie Căci pustiu fi-va, pe vecie, Și oamenii nu vor putea, Nicicând – acolo – ca să stea.”

Ieremia 50:13

Din pricina mâniei Lui Și a urgiei Domnului, Ea o să fie pustiită Și nu va mai fi locuită. În urmă, toți aceia care Vor trece, ca din întâmplare Pe lângă Babilon, mirați, Se vor uita și-nspăimântați Vor fluiera, când vor vedea Rănile ce le va avea.

Ieremia 50:21

„În contra țării – dovedită, De două ori, drept răzvrătită – Te suie și o pedepsește! Fără zăbavă, urmărește Pe toți, să îi măcelărești, Ca astfel să îi nimicești! Să împlinești dar, negreșit, Tot ceea ce ți-am poruncit!

Ieremia 50:3

Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”

Ieremia 50:39

Tocmai de-aceea, din pustie, Șacali și fiare au să vie, Acolo ca să locuiască. Nimeni n-o să mai îndrăznească Să vină-n acel loc să stea, Pentru că el va rămânea Un loc pustiu, pentru vecie.

Ieremia 50:45

Să ascultați dar, negreșit, Ce hotărâre a rostit Domnul și planurile Lui În contra Babilonului, Precum și a țării pe care Neamul Haldeilor o are! „Iată, îi voi târî apoi, Asemeni unor slabe oi! Cu-adevărat, îi pedepsesc Și casele le pustiesc.

Ieremia 51:25

„Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.

Ieremia 51:29

Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.

Ieremia 51:37

Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.

Ieremia 51:43

Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.