Isaia 13:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Mai rari ca aurul curat Și scumpi ca aurul pe care Țara Ofirului îl are, Voi face oamenii să fie.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Îl voi face pe om mai rar decât aurul pur și pe oameni mai rari decât aurul de Ofir.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul fin – mai rari decât aurul de Ofir.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Îi voi face pe muritori să fie mai rari decât aurul curat și pe oameni [mai rari] decât aurul de Ofír.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Voi face pe bărbat mai scump decât aurul curat, și pe om decât aurul de Ofir.

Isaia 13:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

1 Regi 9:28

Aceștia, la Ofir, s-au dus, De unde aur au adus, Cari foarte mult fusese. Deci, La patru sute douăzeci Talanți fusese prețuit Auru-acela, negreșit. El, în corăbii, a fost pus, Fiind la Solomon adus.

1 Cronici 1:23

Havila precum și Ofir, Iobab fiind ultimu-n șir. Șirul acesta-ntreg de fii Sunt toți, ai lui Ioctan copii.

Iov 28:16

Nici chiar pe aur din Ofir, Nici pe onix, nici pe safir.

Psalmi 137:9

Ferice de acela care, Pe ai tăi prunci, o să-i omoare! Ferice, celui ce-i zdrobește De stâncă și îi nimicește!

Psalmi 45:9

Printre-ale tale prea iubite, Sunt fete de-mpărat găsite. Mireasa ta – a ta aleasă, Care îți e împărăteasă – La dreapta-ți stă, împodobită, Cu aur din Ofir gătită.

Isaia 10:19

Rari fi-vor, încât numărați Vor putea fi copaci-aflați – În urmă – în pădurea lui. Nu-i va fi greu copilului, Să scrie-atunci numărul lor, Adică al copacilor Cari în pădure au rămas, După al nimicirii ceas.

Isaia 24:6

Tocmai de-aceea, țara lor Supusă e blestemelor, Iar ei – acum – sunt pedepsiți, Căci s-au vădit nelegiuiți. Un număr mic, doar, va putea În țară a mai rămânea, Dintre cei care – astăzi – sânt Locuitori pe-al ei pământ.

Isaia 4:1

Șapte femei au a se duce, Ca un bărbat ele s-apuce Și ca să îi vorbească-apoi: „Haine și pâine, avem noi. Nu trebuie să cheltuiești Cu noi, ci doar să-ngăduiești Ca al tău nume să-l purtăm Și de ocară să scăpăm!”

Isaia 6:11

Eu îndrăznit-am să vorbesc Și-atunci m-am pomenit zicând: „Dar spune-mi Doamne, până când?” El mi-a răspuns: „Așa să știi: Până vor rămânea pustii Cetățile ăstui popor Și până când casele lor N-au să mai fie locuite. Până vor fi semne vădite Că țara lor e pustiită Și că nu este locuită.

Isaia 6:12

Până va scoate Domnu-afară, Pe toți cei care sunt în țară Și până când ea o să fie Precum e o mare pustie.