Isaia 13:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Domnul a zis: „Iată, voiesc – Lumea – ca să o pedepsesc, Căci plină e de răutate, Iar pe cei răi pentru păcate, Pentru nelegiuirea lor. Voi face ca trufașilor Să le-nceteze semeția. Iată, voi spulbera mândria Asupritorilor, de-ndat’!

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹¹ „Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirea lor. Voi pune capăt mândriei celor aroganți și voi zdrobi aroganța celor groaznici.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Voi pedepsi lumea pentru răul ei și pe cei răi pentru păcatul lor. Voi face să înceteze mândria celor aroganți și voi doborî sfidările tiranilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Voi pedepsi pământul pentru răutatea lui și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor aroganți și voi umili trufia celor violenți.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ „Voi pedepsi”, zice Domnul, „lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria celor trufași și voi doborî semeția celor asupritori.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirea lor. Și voi face să înceteze trufia celor semeți și voi smeri îngâmfarea celor aprigi.

Isaia 13:11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 40:12

Smerește-i doar cu o privire! Zdrobește-i pe cei răi din fire!

Proverbe 11:31

Cum cel neprihănit primește Răsplată-aici – chiar pe pământ – Cu-atât mai mult atuncea sânt Și păcătoșii răsplătiți, Precum toți cei nelegiuiți.

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Isaia 11:4

Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.

Isaia 14:21

Din pricina părinților Și a nelegiuirii lor – Grăbiți-vă gata să fiți – Pe fii să îi măcelăriți! Să nu se scoale, să voiască – Pământul – să îl cucerească, Iar lumea – ca în alte dăți – Să n-o mai umple, cu cetăți!”

Isaia 14:5

Căci Dumnezeul meu Cel Sfânt Și-a întins brațul și a frânt Toiagul celor răi din fire, Nuiaua lor de stăpânire.

Isaia 2:11

Omul – atunci – neîndoios – Își va pleca privirea-n jos, Iar semeția omului Precum și îngâmfarea lui Vor fi smerite, negreșit. Când acea zi va fi venit, Doar Domnu fi-va înălțat.

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 2:17

Mândria omului vădită, În acea zi, va fi smerită. Trufia lui nemăsurată, În acea zi, va fi plecată, Pentru că fi-va înălțat Doar Domnul nostru, ne-ncetat.

Isaia 22:14

Însă, Cel care, tot mereu, E al oștirii Dumnezeu, Mie mi S-a descoperit Și-n felu-acesta mi-a vorbit: „Află că nu va fi iertată Nelegiuirea arătată, Până când nu o să muriți. De-aceea, fi-veți înghițiți De locuința morților” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 23:9

Domnul oștirilor e Cel Care a hotărât astfel, Să rușineze – negreșit – Tot ceea ce a strălucit Și să-i smerească pe cei cari Erau, peste pământ, mai mari.

Isaia 24:21

În ziua ‘ceea, Domnul are Să pedepsească oastea care Se află sus, iar pe pământ, Pe-aceia cari împărați sânt.

Isaia 25:3

De-aceea Doamne, Te slăvesc Popoarele și Te măresc, Iar orice neam – de bună seamă – De Tine știe să se teamă.

Isaia 25:5

Așa precum e domolită Căldura care-i izbucnită Într-un pământ ce e încins, La fel și Tu, Doamne, ai stins Zarva străinilor, în țară. Cum e căldura cea de vară Înăbușită de un nor, Ale asupritorilor Cântări de biruință, iată, Și ele fost-au, dintr-odată, Înăbușite. Nu mai sânt, Nu mai răsună al lor cânt.”

Isaia 26:21

Tocmai acuma, Domnul – iată – Iese din locuința Lui, Căci vrea, pe ai pământului Locuitori, să îi lovească Și astfel să îi pedepsească Pentru nelegiuirea lor. Apoi, sângele morților, Pe față fi-va arătat, Căci de pământ, afară dat, Sângele lor are să fie. Uciderile, să se știe Că nu vor fi acoperite, Ci toate fi-vor dezvelite.

Isaia 29:20

Nu va mai fi asupritor; Piere cel batjocoritor, Pentru că este nimicit Cel care e nelegiuit.

Isaia 29:5

Vrăjmașii care te înfruntă, Vor fi ca pulberea măruntă. Asupritorii au să-ți fie, Precum e pleava pe câmpie, Purtată-n zbor peste pământ, De adierea unui vânt.”

Isaia 3:11

Vai, de acel care e rău, Căci parte are-n lucrul său, De roadele faptelor lui, Care sunt ale răului!

Isaia 5:15

Și astfel, cei care mici sânt, Puși au să fie la pământ. Vor fi smeriți aceia cari Se dovedesc a fi mai mari. Privirile trufașe – toate – În acel timp, vor fi plecate.

Isaia 65:7

Pentru nelegiuirea care A săvârșit-o fiecare, Pentru ceea ce-au făptuit Ai voști’ părinți, când au trăit – Care pe munți-nalți s-au dus, Unde tămâie au adus Și care M-au batjocorit Pe înălțimi, necontenit – O să le fie măsurată O plată binemeritată, Pentru tot ceea ce-au făcut În vremea care a trecut.”

Ieremia 48:29

Cunosc marea înfumurare, Pe cari mândrul Moab o are. Am auzit de fudulia, De semețire, de trufia Pe care veșnic le arată Inima lui cea îngâmfată.”

Daniel 4:34

După ce vremea sorocită Ajunse de a fi-mplinită, Eu – Nebucadențar – de-ndat’, Ochii spre cer mi-am ridicat Și-n clipa ‘ceea am simțit Că mințile mi-au revenit. Pe Cel Prea-Nalt L-am lăudat Și-apoi L-am binecuvântat Pe-Acela care Se vădește Că-n vecii vecilor trăiește. El este cel cari peste fire Are întreaga stăpânire, Căci doar a lui împărăție, Din neam în neam, are să ție.

Habacuc 2:4

Sufletul i s-a îngâmfat Și-n el, prihana s-a aflat; Doar prin credință – negreșit – Trăi-va cel neprihănit.