Isaia 12:6 - Biblia în versuri 20146 Tu, ceea care te vădești Că în Sion te-adăpostești, Strigă – cu multă bucurie – Și plină fii, de veselie Căci mare e în tine – iată – Acela care Se arată Precum că e Sfântul pe care Poporul Israel Îl are.” အခန်းကိုကြည့်ပါ။နောက်ထပ်ဗားရှင်းများNoua Traducere Românească6 Chiuie și bucură-te, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel!“. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia în Versiune Actualizată 20186 Locuitori ai Sionului, strigați și chiuiți de bucurie, pentru că Sfântul lui Israel este mare între voi!” အခန်းကိုကြည့်ပါ။Versiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Strigă și chiuie, tu, cea care locuiești în Sión! Căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israél!”. အခန်းကိုကြည့်ပါ။Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Strigă de bucurie și veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel! အခန်းကိုကြည့်ပါ။Traducere Literală Cornilescu 19316 Strigă și chiuie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel. အခန်းကိုကြည့်ပါ။ |
Urcă pe vârful muntelui, Ca să vestești Sionului, Vestea cea bună. Strigă tare Să răspândești vestea, cea mare, Pân’ la Ierusalim. N-ai teamă, Ci strigă dar, de bună seamă, Să se audă-n fiecare Dintre cetățile pe care Le are Iuda-n țara lui. Spune așa, poporului: „Iată-L pe Cel care, mereu, Este al vostru Dumnezeu!
Voi da asupritorilor, Să își mănânce carnea lor, Iar mustul care, în beție, Are să-i poarte, o să fie Chiar al lor sânge. Că sunt Eu, Adevăratul Dumnezeu, Toți au să știe. Vor vedea, Cât e de mare slava Mea. Vor ști că-ți sunt Mântuitor, Precum și Răscumpărător, Că sunt Puternicul pe care, Neamul lui Iacov, doar, Îl are.”
Când am privit la fața Lui, Îmi zise: „Fiu al omului, Acesta-i locul cel pe care Al Meu jilț de domnie-l are, Locul în care, Eu îți spun Că, tălpile, am să Îmi pun. Veșnic, voi locui astfel, În mijlocul lui Israel. Atuncea, casa cea pe care Neamul lui Israel o are, Precum și cei ce-s așezați, În Israel ca împărați, Se vor feri să mai greșească, Numele-Mi sfânt să-Mi pângărească Prin ale lor curvii, pe care Le-au săvârșit fără-ncetare Și-apoi prin trupurile lor Moarte – ale-mpăraților –
Lângă hotarul însemnat Lui Iuda, fi-va așezat Acel ținut, acel pământ Care în țară va fi sfânt, Pornind chiar de la răsărit Și ajungând în asfințit. Acest pământ, voiesc să știți Că trebuie să-l despărțiți. Când faceți acest lucru voi, În coți să-l socotiți apoi. La două’șicinci de mii, în lat, El o să fie măsurat, Iar în lungime va avea Atâta cât se va vedea Că este de la răsărit, Mergând până la asfințit. În mijlocul ăstui pământ, Are a fi Locașul sfânt.