Isaia 11:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ În vremea ‘ceea, bunăoară, Domnul – pentru a doua oară – Mâna-Și va-ntinde, căci va vrea, Răscumpărare, ca să dea – Atunci – pentru o rămășiță Din a poporului Său viță Cari în Egipt e-mprăștiată Sau cari în Patros e aflată, Elam, Șinear, Asiria, Hamat și Etiopia, Ori în acele-ostroave care Se află risipite-n mare.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹¹ În ziua aceea, Stăpânul Își va întinde mâna pentru a doua oară ca să răscumpere rămășița poporului Său, pe cei rămași din Asiria, Egipt, Patros, Cuș, Elam, Șinar, Hamat și din insulele mării.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ În acea zi, Stăpânul Își va întinde mâna pentru a doua oară, ca să recupereze pe supraviețuitorii poporului Său, pe cei rămași în Asiria, în Egipt, în Patros, în Cuș, în Elam, în Șinar, în Hamat și în toate insulele mării.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ În ziua aceea, Domnul își [va întinde] mâna a doua oară ca să răscumpere restul poporului său, care va fi rămas în Asíria, în Egipt, în Patrós și în Cuș, în Elám, în Șineár, în Hamát și în insulele mării.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ În același timp, Domnul Își va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămășița poporului Său risipit în Asiria și în Egipt, în Patros și în Etiopia, la Elam, la Șinear și la Hamat și în ostroavele mării.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și va fi așa: în ziua aceea Domnul iarăși își va întinde mâna, a doua oară, ca să dobândească rămășița poporului său, care va fi rămas de la Asiria și de la Egipt, și de la Patros și de la Cuș și de la Elam și de la Șinear, și de la Hamat și de la ostroavele mării.

Isaia 11:11 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 10:10

Se-ntindea stăpânirea lui, Peste Babel, Erec, Acad, Calne-n Șinear – pe care, vad,

Geneza 10:22

În ordine, au apărut: Elam, Asur, Arpacșad, Lud, Iar ultimul – deci, cel mai crud –

Geneza 11:2

Oameni-au mers spre răsărit, Iar în Șinear, ei au găsit Un șes întins, bun de-așezat, Și-acolo au descălecat.

Geneza 14:1

Când Amrafel împărățea În Șinear, Arioc ședea În țara Elasarului; Pe vremea împăratului Chedorlaomer, cari domnea Peste Elam, când stăpânea Tideal șezând ca împărat Peste Goiimu’ încoronat,

Geneza 2:13

Al doilea râu este Ghihon. Ca nume, e cu primu-n ton; Hotar al țării Cuș e el.

2 Regi 17:24

În Israel, acela care Era-n Asiria mai mare, Oameni – în urmă – a adus Și la Samaria i-a pus Să locuiască. Ei erau Din Babilon. Alții veneau Din Cuta, Ava și Hamat, În timp ce alții au plecat Tocmai de la Sefarvaim. Pe toți aceștia, îi găsim În așezările pe care, Țara Samariei le are.

Estera 10:1

Ahașveroș, asupra țării Și peste ostroavele mării, Un bir a pus. Dar ce-a făcut –

Psalmi 68:22

Domnul a glăsuit apoi: „Îi voi aduce înapoi, Chiar din Basan și am să pot, Din fundul mării, să îi scot,

Isaia 1:9

Dacă Domnul oștirilor Nu ar fi fost cu-al nost’ popor – Ca să ne lase-o rămășiță, Să nu ne piară-a noastră viță – Precum Sodoma ajungeam Și cu Gomora semănam.

Isaia 10:20

În ziua ‘ceea, rămășița Lui Israel, precum și vița Lui Iacov, nu vor mai avea Sprijin în cel ce le lovea, Ci al lor sprijin va fi Cel Cari Sfânt îi e lui Israel, Căci Domnul, doar, are să fie Nădejdea lor, pentru vecie.

Isaia 10:9

„La Calno, nu s-a întâmplat Ca și la Charchemiș, odat’?” „Apoi, soarta Hamatului, N-a fost ca și-a Arpadului?” „N-a-mpărtășit Samaria, Soarta Damascului, și ea?”

Isaia 11:16

Astfel, va fi un drum pe care Doar rămășița, ce o are Poporul Domnului, va trece, Când va veni vremea să plece Aceia cari se mai vădeau Că în Asiria erau. Atunci se va-ntâmpla la fel Cum s-a-ntâmplat cu Israel, Când de la Egipteni din țară, De Domnul a fost scos afară.

Isaia 19:21

Apoi, Domnul oștirilor, În fața Egiptenilor, O să Se facă cunoscut, Fiind – astfel – de toți, știut. Îi va aduce fiecare, Jertfe și daruri de mâncare, Iar juruințele făcute, În fața Lui, vor fi ținute.

Isaia 19:22

După ce are să-i lovească, Domnul o să-i tămăduiască Pe Egipteni, iar ei – apoi – Se vor întoarce înapoi La Domnul, dându-I ascultare, Și-au să primească vindecare.

Isaia 21:2

Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.

Isaia 22:6

Elamul poartă tolbe-n spate, Cari cu săgeți sunt încărcate, Iar luptători și călăreți Înaintează îndrăzneți. Chirul, apoi, se pregătește Și grabnic scutu-și dezvelește.

Isaia 24:15

„Să proslăviți Numele Lui, Acolo unde se vădește Cum că lumina strălucește! Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! Ostroavele aflate-n mare Să caute, fără-ncetare, Să-L preamărească pe Acel Cari îi e Domn, lui Israel!”

Isaia 37:31

O rămășiță – veți vedea – Care-i din a lui Iuda casă, Și la lumină o să iasă. Ea o să prindă rădăcină Și rod deasupra o să țină.

Isaia 42:10

Pe Domnul să Îl lăudați Și-un cântec nou să Îi cântați Voi cari, pe mări, hălăduiți Și cei ce-n mare locuiți! Ostroavelor, cântați și voi, Cu-ai voști’ locuitori apoi!”

Isaia 42:12

Slavă să-I dați, lui Dumnezeu, Iar în ostroave, vă grăbiți Ca lauda să I-o vestiți!”

Isaia 42:4

Nu va slăbi lucrare Sa, Fiindcă nu Se va lăsa Până când fi-va-nscăunată Dreptatea pe pământ și, iată, Nădăjduiesc în legea Lui Ostroavele pământului.”

Isaia 45:14

„Așa vorbește Domnul: „Toate Câștigurile ce le scoate Egiptul, tot ce va avea, Atuncea, Etiopia – Strâns din negoțul ei cel mare – Toată averea ‘ceea care E strânsă de acel popor Cari este-al Sabeenilor – Iar cei care-l alcătuiesc, Mari de statură, se vădesc – La tine-ajunge-a se socoate. Popoarele acestea, toate, Au să ajungă-nlănțuite, Mergând – în urma ta – smerite. La tine, ele vor striga Și ne-ncetat te vor ruga, Căci îți vor spune: „Dumnezeu, Numai la tine, e mereu.”

Isaia 49:12

Iată-i că vin din depărtări. Iată că unii vin din țări Ce sunt în miazănoapte-aflate. Alții, din cele așezate Către apus; pe alți-i știm Că sunt veniți de la Sinim.

Isaia 66:19

Voi pune-n vremurile-acele, Un semn, să fie între ele. Pe cei ce vor scăpa apoi, Din Israel, trimite-i voi La Tarsis. Se vor îndrepta Spre Pul apoi, și vor căta La Lud și la Iavan s-ajungă. Au să străbată cale lungă, Până la cei ce mânuiesc Arcul. În urmă, se pornesc Către ostroavele aflate În locurile-ndepărtate, Care – nicicând – n-au auzit De Mine să se fi vorbit Și care nici nu au putut Ca slava să Mi-o fi văzut. Ei vor vesti, dea pururea, Printre popoare, slava Mea

Ieremia 25:25

A trebuit să le vorbesc Și împăraților Zimrei, Elamului și Mediei.

Ieremia 31:10

Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.

Ieremia 44:1

Iată cuvântul cel de sus, Ce-a fost prin Ieremia spus, Pentru-al Iudeilor popor, Din țara Egiptenilor. Acel popor s-a așezat Într-un ținut „Migdol” chemat; Și la Tahpanes a venit; La Nof, el a mai locuit Și-n țara care se vădea Precum că „Patros” se numea.

Ieremia 49:23

Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Damascului: „Hamatul și Arpadul, pline, Ajuns-au de mare rușine. Rușinea e pe a lor față Și în obraji le-a pus roșeață, Pentru că ele au aflat O veste rea ce le-a speriat, Iar frica lor e-atât de mare, Astfel încât nici un leac n-are. Ca marea cea dezlănțuită, Nu poate ea fi potolită.

Езекиел 27:6

Apoi, stejarii din Basan, Pentru lopeți, i-ai folosit. Cu fildeș, ei ți-au căptușit Al lavițelor tale șir, Pe cari le-au prins cu cimișir, Adus din depărtări, pe mare, Chiar din ostrovu-acela care, Chitim, se cheamă. Ai primit

Езекиел 29:14

Îi voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război. Am să îi dau poporului, Țara care a fost a lui. În țara Patros îl așez Și-o-mpărăție-ntemeiez Acolo. Astă-mpărăție, Slabă, se va vădi să fie.

Езекиел 30:14

Patrosul am să-l pustiesc. Voi pune foc Țoanului Și judec țara Noului.

Езекиел 32:24

Elamu-acolo e aflat, Cu-a lui mulțime-nmormântat, Iar gropile Elamului În jur sunt, la mormântul lui. Toți au căzut, toți au pierit, Căci sabia i-a nimicit. Ajuns-au a fi doborâți. Ajuns-au a fi pogorâți Lângă cei cari sunt arătați Că împrejur nu sunt tăiați, În adâncimile pe care Fața pământului le are. Ei sunt cei care răspândeau Groaza în lume, când trăiau.

Езекиел 38:8

Apoi, din ale vremii file, Smulse vor fi mai multe zile Și ai să fii în fruntea lor. Vei merge cu al tău popor, Asupra țării, peste cei Cari sunt locuitori ai ei, Care de sabie-s scăpați Și dintre neamuri sunt luați, Șezând pe munții cei pe care Țara lui Israel îi are. Munții aceștia, precum știi, Mai multă vreme-au fost pustii. Însă atunci, pe culmea lor, Are să șeadă-acel popor Cari dintre neamuri e luat, Spre-a fi acolo, așezat. El, locuință, va avea Și-n liniște are să stea.

Daniel 1:2

Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.

Daniel 11:18

În urmă, are să privească Înspre ostroavele acele Și va lua multe din ele. O căpetenie va veni, Capăt să pună rușinii Făcută de-mpăratu-acel Și-o va întoarce peste el.

Daniel 8:2

În viziunea ce-o aveam, Mi se părea că mă aflam În Susa, chiar în capitală. Fusesem dar – fără-ndoială – În al Elamului ținut. Lângă un râu, eu am șezut, Care, Ulai, era chemat.

Osea 1:11

Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”

Osea 11:10

Apoi, pe Domnul, tot mereu, Îl vor urma, ca pe un leu Care răcnește. Dar când El O să răcnească-n acest fel, Vor alerga, cutremurați, Copiii, în apus, aflați.

Osea 11:11

Cei ce-n Egipt se află stând Au să alerge, tremurând, Ca și o pasăre în zbor. Din al Asirienilor Ținut, ieși-vor – bunăoară – Precum o pasăre ce zboară. În ale lor case, apoi, Să se așeze, face-voi” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.

Miheia 7:12

Cum vin cei din Asiria. De-asemeni, cei care-au șezut În al Egiptului ținut Și pân’ la râu – cu toți cei care Sunt de la munte pân’ la mare – Spre tine au să se grăbească.

Țefania 2:11

Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”

Zaharia 5:11

A cuvântat în acest fel: „În țara care e chemată Șinear, va fi ea așezată. Îi vor zidi o casă care Îi va fi loc de așezare,”

Zaharia 8:7

Iată ce-a spus Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Aflați dar, ce voi face Eu: Îmi izbăvesc poporul Meu, Din țara de la răsărit Și din cea de la asfințit.

Zaharia 9:2

Privește și peste Hamat Care se află așezat Lângă Damasc. Spre Tir, privește – Sidonul nu îl ocolește – Cu toată-a lor înțelepciunea Pe cari putut-au s-o adune.

Romani 11:15

Căci dacă lepădarea lor, Lumi-mpăcare i-a adus, Ce poate-atuncea, a fi spus, De revenirea lor, apoi? Ce va-nsemna ea, pentru noi, Dacă nu viață dintre morți Și-nlocuirea vechii sorți?

Romani 11:26

Abia atuncea, negreșit, Are să fie mântuit Întreg poporul Israel, Căci, în Scripturi, e scris astfel: „Iată că din Sion pornește Izbăvitorul, când sosește. Nelegiuirile pe care Iacov, în sânul lui, le are, Vor fi, atunci, îndepărtate, Șterse de-a pururi, și uitate.

2 Corinteni 3:16

Dar, ori de câte ori, apoi, Unul se-ntoarce înapoi, La Domnul, ea e ridicată Atunci, de fiecare dată.

Deuteronom 9:29

Totuși, așa cum e de rău, Acesta e poporul Tău, E moștenirea Ta, pe care, Numai prin brațul Tău cel tare, Tu, din Egipt, ai adunat-o Și-n stăpânire, ai luat-o.”