Isaia 10:32 - Biblia în versuri 2014

³² La Nob, o zi – de stat – mai are Și face semn de-amenințare Spre muntele Sionului Și-apoi Ierusalimului.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

³² Astăzi va face un nou popas la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³² Astăzi va face o nouă oprire la Nob, de unde va amenința cu pumnul muntele fiicei Sionului și dealul Ierusalimului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³² Încă o zi se oprește la Nob, amenință cu mâna muntele Fiicei Siónului, colina Ierusalímului”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³² Încă o zi de oprire la Nob, și amenință cu mâna lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

³² chiar azi se va opri în Nob. El își clatină mâna la muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului…

Isaia 10:32 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Cronici 32:1

Fapte avut-a Ezechia, Cari i-au vădit credincioșia, Iar după-acestea s-a-ntâmplat Ca el să fie atacat De Sanherib, de-acela care Era-n Asiria mai mare. El a lovit pe negândite, Toate cetățile-ntărite Aflate-n Iuda, căci voia, În stăpânire să le ia.

2 Cronici 32:2

Când Ezechia a văzut Că Sanherib a început Lupta gândind să izbutească Ierusalimul să-l robească,

Neemia 11:32

La Anatot au locuit; Unii la Nob s-au stabilit. Alți-n Hanania au stat,

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Isaia 10:24

Dar totuși, iată, Dumnezeu A zis așa: „Popor al Meu Cari în Sion ești așezat, Să nu te temi dar, niciodat’, De-Asirian; el te lovește Cu-a lui nuia și își rotește Toiagul pe deasupra ta, La fel după cum se purta Egiptu-n vremea-ndepărtată.

Isaia 10:31

Iată, se-mprăștie de tot Madmena. Fug înspăimântați Cei cari în Ghibea sunt aflați.

Isaia 11:15

Limba de mare – cari aflată E în Egipt – va fi secată De către brațul Domnului. O să-Și ridice mâna Lui, Asupra Râului, să-l taie Apoi, în șapte mici pâraie, Pe care va putea poporul Ca să le treacă cu piciorul; Căci toți oamenii adunați Vor putea trece încălțati Prin ape, când are să taie Chiar Domnul, Râul, în pâraie.

Isaia 13:2

Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!

Isaia 16:1

Trimiteți miei, în dar, de-ndat’, Pentru al țării împărat! Din Sela, al vost’ dar să vie, Pe drumurile din pustie, Până la muntele pe care Fiica Sionului îl are!

Isaia 19:16

Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.

Isaia 2:2

În lungul drum al timpului, Muntele Casei Domnului Are să fie-ntemeiat Drept cel mai ‘nalt munte aflat Pe fața-ntregului pământ, Iar neamurile câte sânt, Se vor îngrămădi spre el.

Isaia 29:2

Apoi, cetatea cea chemată Drept Ariel, împresurată Are să fie. Vor răzbate Plânset și geamăt, din cetate, Iar pentru Mine-n timpu-acel, Ea fi-va ca un Ariel.

Isaia 37:22

Iată cuvântul Domnului Pe care-l spune-n contra lui: „Fiica Sionului, vezi bine, Dispreț are față de tine. Fata Ierusalimului, În urma împăratului, Mișcă din cap și râde doar.

Isaia 8:8

În Iuda va pătrunde el Și se va revărsa. Astfel, Va năvăli crescând încât Are-a ajunge pân’ la gât. Emanuele, pe-a sa cale, Întreg pământul țării tale, Oștirea lui o să-l cuprindă, Când aripa o să și-o-ntindă!”

Ieremia 6:23

De arc și scut sunt sprijiniți; Sunt fără milă și cumpliți. Pe cai puternici călăresc Și către tine se pornesc Să simți focul războiului, Tu, fiică a Sionului!”

Miheia 1:9

Căci rana care o cuprinde E fără leac și se întinde Spre a lui Iuda țară, unde, Pân’ la poporul Meu pătrunde, Adică pân’ la poarta lui Și a Ierusalimului.

Zaharia 2:9

Iată că mâna Mi-o ridic Eu, împotriva lor, și zic: Ajunge-vor ele să cadă, Curând, supușilor lor, pradă, Căci Domnul oștii m-a trimis Să împlinesc tot ce a zis.

1 Samuel 21:1

David, spre Nob, s-a îndreptat, La preotul ce s-a chemat Ahimelec. Din depărtare, El l-a zărit, și-n graba mare, Preotu-n față i-a ieșit Și plin de teamă, i-a vorbit: „Singur venit-ai pe la mine? De ce nu-i nimenea cu tine?”

1 Samuel 21:2

David, în aceste fel, a zis: „Când împăratul m-a trimis La tine, el mi-a poruncit: „Veghează dar, necontenit, Să nu mai afle nimenea, Nimic, despre porunca mea, Cu care te-am trimis la drum, Sau despre ce-am vorbit acum!” De-aceea, eu am stabilit Un loc în care, negreșit, Urmează să mă întâlnesc Cu oamenii cari mă-nsoțesc.

1 Samuel 22:19

Saul, îndată, a trecut Prin ascuțișul sabiei, Cetatea Nob. Bărbați, femei, Tineri, bătrâni, copii și prunci, Uciși au fost, cu toți, atunci. A mai ucis cirezi de boi, Măgari și turmele de oi. Nimeni – din Nob – nu a scăpat, Căci Saul nu a arătat Cruțare, vrând să nimicească Toată cetatea preoțească.

1 Samuel 22:9

Doeg – cel care Edomit Era, și care l-a slujit Pe Saul – zise: „L-am văzut Pe David, când el a trecut Pe la Ahimelec – cel care, Pe Ahitub, părinte-l are. El, preot este, împărate, Chiar în a Nobului cetate.