Isaia 10:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Va arde – trup și suflet – toată Sclipirea ce-a fost arătată De câmpul și pădurea lui, Fiind asemenea celui Care, cuprins de-al bolii chin, Se prăbușește în leșin.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Splendoarea pădurii lui și a livezii lui va fi distrusă în întregime și va ajunge ca un bolnav care se stinge.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Grandoarea pădurii lui și pământurile lui productive, vor fi total distruse; și vor ajunge ca un bolnav pe moarte.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Va arde strălucirea pădurii și a grădinii – suflet și trup – și va fi ca un bolnav care leșină.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Va arde, trup și suflet, strălucirea pădurii și a câmpiilor lui, de va fi ca un bolnav care cade în leșin.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ și va mistui slava pădurii sale și a mănoasei sale câmpii, suflet și carne; și vor fi ca un bolnav care piere.

Isaia 10:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 19:23

Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc crestele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui – Cea mai înaltă-a muntelui – Unde se află-a sa grădină – Care, de poame, este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.

2 Regi 19:28

Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru că-am văzut Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu Să-ți pun în nări belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale, Zăbala Mea și, înapoi, Te vei întoarce tu apoi, Pe drumul pe care-ai venit.”

Isaia 10:16

De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.

Isaia 32:19

Însă pădurea e lovită De grindină și prăbușită. Are să fie aplecată, Adânc, cetatea, de îndată.

Isaia 37:24

Prin soli, pe care i-ai trimis, Tu L-ai batjocorit și-ai zis: „Doar cu mulțimea carelor Avute de al meu popor, Urc coastele Libanului. Cei mai înalți cedrii ai lui – Precum și mândri chiparoși, Cari se vădesc cei mai frumoși – Am să îi tai. Pe creasta lui, Unde e a Libanului Pădure, ca și o grădină – Care de poame este plină – Eu voi pătrunde, negreșit.

Isaia 9:18

Căci răutatea ăstui loc Arde asemeni unui foc Care înghite mărăcini, Precum și tufele de spini, Lovind pădurea-n al său drum, ‘Nălțând din ea mari stâlpi de fum.

Ieremia 21:14

Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”

Zaharia 12:6

În ziua ‘ceea, pe cei cari Vor fi în Iuda cei mai mari, Eu îi voi strânge la un loc Și-i voi preface într-un foc Ajuns sub lemne așezat Sau este sub un snop aflat. Vor mistui orice popor, Din dreapta și din stânga lor. Ierusalimul – negreșit – Are să fie locuit Pe locul vechi, cum e știut, Că fost-a el, de la-nceput.