Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Isaia 10:16 - Biblia în versuri 2014

16 De-aceea, Domnul cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Are să îi înfrunte firea Și va trimite ofilirea, Printre războinicii ce-i are. Va izbucni un pârjol mare, Iar de dogoarea focului, Pieri-vor toți aleșii lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

16 De aceea Stăpânul, Domnul Oștirilor, va trimite o boală nimicitoare printre oamenii lui viguroși, iar sub gloria lui se va aprinde un pârjol, ca pârjolul focului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Din această cauză Cel Suveran numit Iahve, Dumnezeul Armatelor, va trimite o boală devastatoare printre luptătorii lui remarcabili. Între oamenii lui speciali folosiți în război se va declanșa un dezastru ca acela produs de foc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 De aceea, Domnul Dumnezeul Sabaót va trimite slăbiciune între cei puternici ai lui și, sub măreția lui, va aprinde o ardere ca arderea focului.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici și între aleșii lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

16 De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite slăbire printre cei grași ai săi și sub slava lui va aprinde o ardere, ca arderea focului:

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Isaia 10:16
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Atunci, un înger a venit, Trimis de Domnul, și-a lovit Oastea Asirienilor Precum și-a împăraților Care acolo se aflau Și-alăturea de ei mergeau Către Ierusalim. Îndată, Tabăra fost-a ridicată, Iar Sanherib s-a-ntors apoi, Cu toată oastea, înapoi. Ajuns acasă, a intrat În templul ce-a fost închinat În cinstea zeului pe care Poporul său drept domn îl are. Acolo-n templul zeului, Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au tăbărât Îndată, și l-au omorât.


Domnul le-a dat ce și-au dorit, Însă o molimă-a trimis Și pe mulți, astfel, i-a ucis.


Când s-a stârnit, asupra lui, Marea mânie-a Domnului Care, pe dată, i-a lovit Cu moartea și i-a nimicit Pe tinerii lui Israel.


Va arde – trup și suflet – toată Sclipirea ce-a fost arătată De câmpul și pădurea lui, Fiind asemenea celui Care, cuprins de-al bolii chin, Se prăbușește în leșin.


„Iată – spre știrea tuturor – În acea zi, slava pe care Casa lui Iacov doar o are Ajunge-va a fi slăbită. Grăsimea lui va fi pierită.


Nu vede omul care-i rău, Cât e de tare brațul Tău. Dar pân’ la urmă, va vedea Râvna pe care-o vei avea Pentru al Tău popor și-ndat’ Are să fie rușinat. Focu-i va arde pe cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Tăi.


Stânca pe cari se sprijinește, Plină de groază, se topește, Iar căpeteniile lui Tremură-n fața steagului” – A glăsuit Domnul, Cel care Chiar în Sion, focul Își are, Și-al Său cuptor nemaivăzut Este-n Ierusalim ținut.


Pentru că te-ai înfuriat Pe Mine, pentru c-am văzut, Cât de trufaș tu te-ai făcut, Iată că hotărât-am Eu, Să-ți pun în nări, belciugul Meu. De-asemeni, am găsit cu cale, Să pun buzelor gurii tale Zăbala Mea și înapoi Te vei întoarce tu, apoi, Pe drumul pe care-ai venit.”


Îngerul Domnului, sosit În miez de noapte, a lovit Oștile-Asirienilor. El a ucis, din rândul lor – Atunci – o sută și optzeci Și cinci de mii, de oameni. Deci, Când zorile s-au arătat, Doar trupuri moarte a aflat – Pe câmpuri – Sanherib. Îndată,


Acolo, turma mieilor Va paște, ca pe câmpul lor. Păstori pribegi au să se-adune Și stăpânire ei vor pune Peste moșiile pierdute Cari de bogați au fost avute.


De-aceea, peste-acest popor, Va fi trimis al apelor Șuvoi, din Râul Eufrat – Adică pe-acel împărat Cari în Asiria domnește. Peste popor, el năvălește Cu-ntreaga oaste ce o are Și cu puterea lui cea mare. El va ieși din albia În cari de obicei curgea Și pretutindenea, pe cale, Trece de malurile sale.


Căci jugul care l-a-nrobit, Toiagul care l-a lovit, Nuiaua care o avea Acela cari îl asuprea, Tu Doamne le-ai sfărmat de-ndată, Precum s-a întâmplat, odată, În ziua Madianului Și pace-ai dat poporului.


Acuma dar, luați aminte: Aflați că orice-ncălțăminte Purtată-n luptă, iar apoi Orișice haină de război Ce-a fost în sânge tăvălită, Are să fie nimicită. Strânse vor fi toate-ntr-un loc Și arse au să fie-n foc.


Așa după cum am văzut Că este rodul cel făcut De ale voastre fapte, iată Că vă voi pedepsi de-ndată. Pădurilor din acest loc, Degrabă, le voi pune foc Și tot ce e-mprejur aflat, De flacără va fi mâncat.”


Cum de puteți zice apoi: „Gata de lupă, suntem noi!”?


Atunci, oaia pierdută, iată, De Mine fi-va căutată. Le strâng pe cele rătăcite Și leg rana celei rănite. Pe cele slabe, dintre oi, Am să le întăresc apoi. Pe cele care se vădesc Grase și tari, Eu le păzesc Ca să rămână în putere Și-am să le pasc, precum se cere.”


Domnul atunci a cuvântat: „Oricât de mulți vă vădiți voi Și-oricât de tari ați fi apoi, Toți secerați aveți să fiți Și-n acest fel o să periți. Ierusalime, câteodat’, Chiar dacă te-am mai întristat, Nu am să te mai întristez…


Spre miazănoapte-Și va întinde El, al Său braț, și va cuprinde Asiria. Ninive n-are Nici o putință de scăpare, Căci prefăcut are să fie Într-o întindere pustie. Va fi doar un pământ uscat, Din care apa a secat.


Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are, Din nou la mine a venit Și-n felu-acesta mi-a vorbit:


Atunci, un înger a venit – Trimis de Domnul – și-a lovit, Față de toți, pe împărat, Pentru că slavă nu a dat Lui Dumnezeu. El a căzut, Iar viermi-ndată l-au umplut, Și-n felu-acesta, a murit.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ