Iov 39:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ De zarvele cetăților, El râde. Glas poruncitor, Nicicând el nu a auzit,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

⁷ Râde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Râde de agitația din oraș. El nu aude vocea celui care conduce pe celelalte animale de tracțiune.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ El râde de agitația din cetate, nu aude zgomotul celui care l-ar forța.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ El își râde de vuietul cetății și n‐aude strigarea vizitiului.

Iov 39:7 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 3:18

Iar cei ce-au fost înlănțuiți, În pace sunt lăsați a sta, Fără a-i mai înspăimânta Glasul asupritorului.

Iov 39:10

Îl legi cu frânghia, tu crezi, Și-apoi pământul îl brăzdezi? Va merge pe-ale tale căi, Grăpând bulgării mari din văi?

Iov 39:18

Când se pornește, de departe Râde de cal și călăreț Și îi privește cu dispreț.

Iov 39:6

L-am slobozit din legătoare, Căci în pustiu i-am dat sălaș Și pe-un pământ sărac, locaș.

Iov 39:8

Ci după tot ce-i înverzit, Umblă mereu. Munți-i străbate, Într-una, hrană să își cate.

Exodul 5:18

Din fața mea și să lucrați! Să faceți cărămizi, cum știți, Căci paie n-o să mai primiți! Și nu vă scad, leneșilor, Numărul cărămizilor!”

Isaia 31:4

Iată că Domnul a venit, Căci să-mi vorbească, a voit: „Așa precum se dovedesc Leul și-al său pui că mugesc Asupra prăzii aplecați – Cu toate că sunt adunați Păstorii împotriva lor – La fel, Domnul oștirilor O să pogoare, iar apoi O să pornească un război Pe muntele Sionului Și-asemenea pe dealul lui.

Isaia 58:3

„Dar ce folos e că postim” – Zic ei – „sau că ne chinuim Al nostru suflet, ținând post? Vedem că n-are nici un rost, Căci nu vrei să ne vezi și-apoi, Știm că nu iei seama la noi.” Domnul a zis: „Eu văd ce rost Are mereu al vostru post. Iată, nu sunteți auziți, Pentru că-n ziua-n cari postiți Vă lăsați duși de-a voastră fire Și-i asupriți, cu bună știre, Pe simbriașii cei pe care În slujbă-i are fiecare.