Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 38:35 - Biblia în versuri 2014

35 Ești tu în stare să arunci Fulgere cari să te slujească? Venit-au ele să-ți vorbească, Și ți-au răspuns când le-ai chemat, „Aici suntem! Ne-am prezentat!”?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

35 Trimiți tu fulgere, ca să plece și să-ți spună: «Iată-ne!»?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Poți să trimiți fulgere și ele să te asculte plecând (în direcția în care le-ai trimis)? Îți spun ele: «Suntem aici!»?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Poți tu să trimiți fulgere ca ele să meargă și să-ți spună: «Iată-ne!»?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Poți tu să arunci fulgerele ca să plece? Îți zic ele: ‘Iată-ne’?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Poți tu să trimiți fulgerele ca să plece și să‐ți zică: Iată‐ne?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 38:35
13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.


Prea bine, ceea ce-ai făcut, Cu cei cincizeci care-au venit Întâi. Cu toții au pierit, Când a căzut, din ceruri, foc. De-asemeni, au pierit pe loc, Ceilalți cincizeci care-au venit, Pe urma lor și ți-au vorbit. Acuma însă, viața mea – Și-a oamenilor mei – aș vrea, Scumpă să fie, pentru tine. Te rog, să te pogori, cu mine!”


Ia fulgerul în mână – iată – Și pe potrivnici îi lovește.


Al Său glas ceru-l dominează Iar al Lui fulger luminează Până la margini de pământ;


Moise a zis: „Bine-mpărate. Când am să ies eu, din cetate, Am să-mi ridic brațele-n sus, Spre Domnul și, precum ți-am spus, Tunetul o să se oprească, Iar piatra n-o să mai lovească; Și-astfel, veți știi că ăst pământ, Este al Domnului Cel Sfânt!


Domnul a întrebat apoi: „Cine va merge, pentru Noi? Cine e – oare – potrivit, Să pot în urmă, să-l trimit?” Dar eu răspuns-am: „Iată-mă! Sunt pregătit! Trimite-mă!


„Gata ca să răspund eram Și să M-arăt, Mă pregăteam, Celor cari nu M-au întrebat Și care nu M-au căutat. „Iată-Mă! Iată-Mă!” – spuneam, Mergând ‘naintea unui neam Cari nu știa cine sunt Eu Și nu chema Numele Meu.


Un foc, atunci, Domnu-a trimis, Cari, pe cei doi, i-a mistuit Și-n fața Lui, ei au murit.


În gura mare, a cârtit Poporul și L-a-nvinuit Pe Domnul, că îi mergea rău. Când auzit-a glasul său, De furie, a fost cuprins Domnul și-ndată, S-a aprins, În mijlocul poporului. O parte din oamenii lui – Din margini – fost-au pedepsiți, Fiind, de flăcări, mistuiți.


Un foc, atuncea, a ieșit – Cari, de la Domnul, a venit – Iar oamenii care-aduceau Tămâie și care erau La două sute cincizeci inși, De flăcări, au sfârșit, cuprinși.


Saul, l-a sine, l-a chemat Pe-Ahimelec și a vorbit, Când el, în față-i, a venit: „Ascultă, tu, cari te vădești, Fiu al lui Ahitub, că ești!” El a răspuns: „Iată-mă! Eu Gata-s s-ascult, pe domnul meu!”


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ