Iov 38:28 - Biblia în versuri 2014

²⁸ Tu ce spui, are ploaia tată? Roua, de cine este dată Și cine oare-o zămislește?

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁸ Are ploaia tată? Sau cine dă naștere picăturilor de rouă?

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁸ Are ploaia tată? Sau cine face să se nască picăturile de rouă?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁸ Este pentru ploaie un părinte? Cine dă naștere picăturilor de rouă?

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁸ Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁸ Are ploaia tată? Sau cine a născut picăturile de rouă?

Iov 38:28 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 27:28

Să îți dea Dumnezeu – aș vrea – Rouă, din cer! Să îți mai dea Grăsimea țarinei! Cer iar, Belșug de grâu și vin, drept dar!

Geneza 27:39

Isac, privindu-l, i-a vorbit: „Acuma, tu vei fi lipsit De roadele pământului, La fel de roua cerului!

2 Samuel 1:21

Munți din Ghilboua! Peste voi, Rouă să nu cadă, nici ploi! De-acum și până-n veșnicie, Câmpii, pe voi, să nu mai fie, Să nu mai dea pârga pe care O dăm drept dar, pentru mâncare! Pentru că iată, aruncate, Acolo-s scuturile toate Pe cari vitejii le-au purtat. Scutul lui Saul e-aruncat, Parcă n-ar fi asupra lui, Aflat, uleiul Domnului.

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

Iov 29:19

Iar rădăcinile-mi vor da De apă și îmi va uda Roua, coroana înfrunzită,

Iov 36:27

Strânge-ale apei picături Și le preface în aburi, Dând ploaia binecuvântată

Iov 36:28

Și pretutindeni picurată, Din ciurul plin al norilor, Mulțimii muritorilor.

Iov 38:8

Știi cine a zăgăzuit Marea cu porți, când răzvrătită – Din pântecul mamei ieșită – Peste pământ s-a aruncat?

Psalmi 147:8

Cu nori, El a acoperit Cerul, căci ploaie pregătește Și-astfel, pe munți, iarba-ncolțește.

Proverbe 3:20

Și-a dovedit, prin iscusința Cu care-Adâncul l-a deschis, Cum a făcut ca în abis – Din cer – să lase rouă norii, Peste pământ, când sosesc zorii.

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 5:24

Dar nu zic în inima lor: „Cu toți trebuie a ne teme, De Domnul care dă, la vreme, Ploaia ce este timpurie, Precum și ploaia cea târzie Și-apoi, la vremea potrivită, Glia-i de seceriș gătită.”

Osea 14:5

Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.

Ioel 2:23

Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară

Amos 4:7

N-am vrut nici ploaie să vă dau, Când încă trei luni mai erau Până porneați la secerat. Peste-o cetate, ploi, am dat, Dar peste alta, am făcut, Un strop ca să nu fi căzut. Peste-un ogor, ploaie, am dat, Iar peste altul n-a plouat.

Matei 5:45

Să arătați, în acest fel, Ai cui fii sunteți voi. Căci El – Tatăl din cer – soarele Său – Peste cel bun, peste cel rău – Îl face ca să răsărească, Și deopotrivă să-i stropească Ploaia – atâta pe cei drepți, Cât și pe cei care-s nedrepți.

Deuteronom 33:13

Apoi, de Iosif, a vorbit: „Iată ce fi-va dăruit Țării pe care el o are, Ca semn de binecuvântare, Venit din partea Domnului: Îi va da roua cerului, Precum și apele ce sânt Aflate pe acest pământ, Care, mai bune, s-au vădit;

Deuteronom 33:28

Teamă, în locuință, n-are A lui Israel adunare. Izvorul care a ieșit Din Iacov, e la loc ferit – Deoparte – într-o țară plină De grâu, de must și de lumină, Iar cerul, de deasupra lui, Rouă-i va da, pământului.