Iov 38:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Al ploii nor și-astfel să cadă Peste-un pustiu neprimitor, Lipsit de vreun locuitor,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁶ ca să ude un pământ unde nu este nimeni, un deșert în care nu este niciun om,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ ca să ude pământul nelocuit și deșertul în care nu trăiește nimeni?

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ ca să plouă pe pământul fără oameni, în pustiul unde nu este niciun om;

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ ca să plouă peste un pământ unde nu este nimic; peste pustiul unde nu este niciun om;

Iov 38:26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 28:26

Măsura apei, când a dat Legi ploii, când a însemnat, Pe cer, drumul fulgerului – Și-asemeni, al tunetului –

Iov 36:27

Strânge-ale apei picături Și le preface în aburi, Dând ploaia binecuvântată

Iov 37:13

El îi preface-ntr-o nuia, Lovind pământu-apoi, cu ea, Sau dimpotrivă, într-un semn Al dragostei Lui. Te îndemn

Iov 38:25

Și cine, ploii, i-a deschis, Un loc de scurgere-n abis? Cine-a trasat fulgerului – Și-asemenea tunetului – Un drum pe care să îl vadă

Iov 5:10

Și fără număr. Pe câmpie, El face, ploaia, ca să vie. El ne dă apă, pe pământ. Toate, prin voia Lui doar, sânt.

Psalmi 107:35

Tot El e Cel ce poate face Pustiu-n iaz a se preface, În timp ce un pământ uscat E, de izvoare, adăpat.

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 65:12

Câmpiile-n pustiu aflate, De Tine doar sunt adăpate. Faci dealurile ca să fie Încinse doar cu veselie.

Ieremia 10:13

La glasul tunetului Lui, Urlă apele cerului. De mâna Lui, ridicați sânt Norii din capăt de pământ. Dă naștere fulgerelor Și-asemenea și ploilor. Apoi, dă drumul vântului Și-l scoate din cămara Lui.

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”