Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 38:17 - Biblia în versuri 2014

17 Porțile morții s-au deschis În fața ta? Măcar în vis, Văzut-ai tu acele porți De care-s străjuiți cei morți?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

17 Ți-au fost arătate porțile morții, sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Ți s-au prezentat porțile morții? Sau ai văzut tu vreodată porțile întunericului?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Ți s-au descoperit ție porțile morții și ai văzut porțile [locului] umbrei morții?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Ți s-au deschis porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

17 Ți s‐au descoperit oare porțile morții? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 38:17
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Mai înainte să pornesc, Aș vrea să mai respir puțin Și-apoi să plec, să nu mai vin,


Să faci ceva, când mare-I este Știința, încât stăpânește Peste înaltul cerului? Ce poți să-I faci, atuncea, Lui? Decât a morții locuință, E mai adâncă-a Lui știință! Cunoașterea pe cari o are


Descoperă ce e ascuns În bezna cea de nepătruns. El, la lumină, lumea sumbră Aflată în a morții umbră


Domnul este stăpânul sorții Și-n față-I, locuința morții E goală; făr’ acoperiș, Adâncul n-are ascunziș


Și să rămână-ntunecată! Vreau, umbra morții s-o cuprindă, Nori peste ea să se întindă, Neguri de zi să o-nspăimânte Și vijelii, pe cer, să-i cânte!


Nelegiuiții nu au unde, De Dumnezeu, a se ascunde. În beznă sau în noaptea sumbră Întinsă peste-a morții umbră, De sunt pitiți, El îi zărește.


Aceia care se găseau În întuneric, viețuiau În umbra morții, prinși în fiare Și în ticăloșie mare,


Domnul i-a ridicat de jos, Din întuneric El i-a scos, Sfărmând lanțul ce se vădea, În umbra morții că-i ținea.


La poarta morții părăsiți. Sufletul lor se dezgustase De hrana ce o căpătase.


Moartea, în chingi, mă apucase; Sudoarea gropii mă-ncercase; Pradă necazului eram Și mari dureri, în trup, simțeam.


Chiar dacă m-ar aduce sorții Să trec prin valea umbrei morții, N-am să mă tem de nici un rău, Căci mă-nsoțești. Toiagul Tău – Nuiaua Ta de-asemenea – Pe mine mă vor mângâia.


O Doamne, Dumnezeul meu, Arată-mi mila Ta, mereu! Tu vezi ticăloșia-n cari, Dușmanii mei cei mulți și mari, Acum, pe mine, m-au adus. Ridică-mă, o Doamne, sus! Ia-mă de la acele porți Care-i veghează pe cei morți,


Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.


Norodul care a zăcut În întuneric, a văzut Mare lumină, iar acei Din umbra morții – peste ei – Soarele-acum a răsărit!”


Eu sunt Cel viu; Eu am murit, Dar iată că am înviat Și viu sunt, cu adevărat, În vecii vecilor. Doar Eu Țin ale morții chei, mereu, Și-a Locuinței morților.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ