Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 31:4 - Biblia în versuri 2014

4 N-a cunoscut, El, Dumnezeu, Cărările pasului meu? Și oare nu mi-a numărat Toți pașii care i-am călcat?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

4 Oare nu vede El căile mele și nu-mi numără El toți pașii?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Oare nu vede El comportamentul meu și nu numără El toți pașii mei?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Oare Dumnezeu nu vede căile mele și pașii mei nu-i numără?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toți pașii mei?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Oare nu vede el căile mele și nu‐mi numără el toți pașii?

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 31:4
19 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Agar, Numelui Domnului, I-a spus – precum putea ea crede – „Tu ești Acel care mă vede. Căci iată, cu adevărat, Acuma mi s-a arătat – Din spate – Cel ce a trecut, Care, pe mine, m-a văzut!”


Iată că El, necontenit, Și-aruncă ochii spre pământ Spre-ai sprijini pe cei cari sânt – Cu toată inima – ai Lui. Nu e pe placul Domnului, Ce ai făcut. De-aceea-ți sun Că ai lucrat ca un nebun. Astfel, de-acuma, vei vedea Cum că războaie vei avea.”


Că este cine? Domnu-i vede Pe toți cei care-s vinovați Și-n făr’delege-s cufundați.


Mereu, ca să mă urmărești. Privirile Îți pironești Numai peste al meu păcat, Iar pașii mi i-ai numărat.


El știe calea ce-am urmat: Mă-ncerce! Voi ieși curat,


El, liniște, le dăruiește Și-ncredere, dar îi pândește, Căci ochii Și I-a pironit Pe calea lor. Când i-a simțit


El, vede totul, pe pământ – Toate câte, sub soare, sânt.


Aici să vină, căci eu vreau Ca socoteală să îi dau! La fel ca pe un domn, doresc Să îl întâmpin, să-i vorbesc.


Căci Dumnezeu, din cerul Lui, Vede purtarea tuturor, Pasul oricărui muritor.


Privirea Lui nu-i părăsește Pe cei neprihăniți. Ei sânt – Cu cei mai mari de pe pământ – Pe-al domnilor tron așezați, Alăturea de împărați.


N-ar ști al nostru Dumnezeu, Care – în inimi – tot mereu, E în măsură să privească Iar taina s-o descoperească?


Prezenți, ochii lui Dumnezeu, În orice loc vor fi, mereu; Nimeni – bun, rău – de a Sa față, Ascuns nu este. Pom de viață,


E lămurită-a omului Cărare-n ochii Domnului; El vede tot ce omul face.


Mereu, ai Mei ochi urmăresc Cărările pe cari pășesc, Căci înaintea Feței Mele, Nu pot a fi ascunse ele. Nelegiuirile făcute De ei, nu-Mi sunt necunoscute.


La sfat Tu ești nespus de mare Și-n faptă Tu ești Cel mai tare. Ai Tăi ochi, ne-ncetat, veghează Cărările ce le urmează Al oamenilor fii, să poți Să-i răsplătești apoi pe toți, Doar după căile urmate Și după roadele-arătate.


Tu – precum văd – ai cutezat Acuma, de te-i ridicat În contra Celui cari, mereu, E-al cerurilor Dumnezeu. Vasele-aflate-n Casa Lui – Vase-nchinate Domnului – ‘Naintea ta, tu ai cerut A fi aduse și-ai băut Din ele, tu și toți cei cari Sunt slujitorii tăi cei mari, Cu soațele-mpăratului Și țiitoare de-ale lui. Ați băut viu și-ați lăudat Idolii care s-au turnat Din aur, fier, argint și-aramă. Ați lăudat – de bună seamă – Și dumnezei-nchipuiți, Din piatră sau din lemn, ciopliți, Care nu văd, n-aud nimic Și n-au pricepere, vă zic! Nu ai dat slavă Domnului, Cel care are-n mâna Lui Suflarea ta. Căile tale Se află în mâinile Sale!


Natanael, foarte mirat De vorba Lui, a întrebat: „De unde mă cunoști, pe mine?!” Iisus a zis: „Eu te știu bine! Eu te cunosc, de multă vreme. Mult mai ‘nainte să te cheme Filip, la Mine, te-am văzut Când, în grădină, ai șezut, Lângă smochin.” Privind la El,


Nici o făptură nu se-ascunde, De El, căci – peste tot – pătrunde. Nimic nu e acoperit, Ci totu-i gol, necontenit, Față de Cel cu care noi Avem de-a face, să știți voi.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ