Iov 26:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Prin forța Lui, e tulburată A mării apă și, sfărmată, De-a Sa pricepere-i apoi, Furia ei. Vedem și noi

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹² Prin puterea Lui a liniștit marea și prin priceperea Lui l-a zdrobit pe Rahab.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² Prin forța de care dispune, Dumnezeu a liniștit marea; și a știut să îl anihileze pe Rahab.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Prin puterea lui, tulbură marea, prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui îi sfărâmă furia.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Prin tăria sa tulbură marea și prin priceperea sa sfărâmă pe Rahab.

Iov 26:12 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 12:13

La Domnul – căci El le-a făcut – Putere e și-nțelepciune, Pricepere și sfat. De pune

Iov 26:11

Se mișcă stâlpii cerului, Speriați de-amenințarea Lui.

Iov 9:13

Nu-Și trage mâna, ci mereu, Cei cari mândriei îi slujesc, Sub El se-apleacă. Să-ndrăznesc

Psalmi 29:10

Pe al Său scaun de domnie, Domnul ședea – din veșnicie – În vremea care s-a pornit Potopul ce a înghițit Întreg pământul. Dumnezeu Are a-mpărăți mereu, Pe al Său scaun de domnie.

Psalmi 74:13

Când din Egipt ne-ai scos afară, Tu, apa mări-ai despărțit Cu al Tău braț și ai zdrobit Și capetele tuturor Balaurilor apelor.

Isaia 2:12

Atunci se va fi arătat Cum că Domnul oștirilor E împotriva tuturor Celor cari mândri se vădesc Sau cari trufași se dovedesc; E împotriva celor care Doresc, mereu, doar înălțare. Aceștia fi-vor înfruntați Și vor ajunge-a fi plecați.

Isaia 51:15

Eu îți sunt Domn și Dumnezeu. Eu fac să urle, tot mereu, Pe mare, valuri înspumate, De al Meu vânt întărâtate. Numele Meu, răsunător, Este Domn al oștirilor.

Isaia 51:9

Te scoală braț al Domnului! Te-mbracă cu puterea Lui! Trezește-Te și Te arată, Precum erai Tu altădată, În vremurile vechi. Dar oare, Nu ai fost Tu, Acela care, Peste Egipt ai tăbărât Și-ndată l-ai și doborât? Sau nu Tu, oare, ai ajuns Balaurul și l-ai străpuns?

Ieremia 31:35

„Așa vorbește Domnul, care A întocmit pământ și mare, Acela care a putut Ca soarele să-l fi făcut Și-apoi, pe cer, să îl așeze Ca ziua să o lumineze, Acela cari a rânduit Lună și stele, negreșit, Pe cerul nopții, să-l vegheze Și fața să i-o lumineze, Cel care întărâtă marea Și face să răsune zarea De urletul înfuriat Al valului ce-a fost iscat, Acela care e știut De lume și e cunoscut De către orice muritor, Ca fiind Domn al oștilor:

Daniel 4:37

Acum Eu – Nebucadențar – Slavă Îi dau și-L laud iar, Pe Împăratul cerului, Căci toate lucrurile Lui Adevărate sunt, mereu. Căile Lui, văzut-am eu Că drepte sunt, necontenit. Putere, El a dovedit, Pentru că să-l smerească știe, Pe cel ce umblă cu mândrie!”

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.