Iov 23:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Căci nu bezna durerii mele Mă nimicește, nici acele Neguri ce m-au înconjurat Și cu-al lor văl m-ai înfășat.”

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁷ Totuși, nu sunt redus la tăcere de întuneric, de întunericul gros care-mi acoperă fața.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Totuși, nu sunt distrus de întuneric – de acel întuneric dens care îmi acoperă fața!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Căci nu am fost distrus de întuneric și nu din cauza beznei îmi este acoperită fața.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Căci nu întunericul durerii mele mă nimicește, nici negura în care sunt înfășurat.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.

Iov 23:17 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

2 Regi 22:20

De-aceea, nu-i fac nici un rău Acestui loc, în timpul tău. În pace, tu vei fi lăsat Și la ai tăi adăugat, Fără ca vreo nenorocire Să se abată peste fire.” Solii s-au dus la împărat, Să-i spună tot ce au aflat.

Iov 10:18

Tu, din a mamei pântece, M-ai scos afară. Pentru ce? De-aș fi murit când m-am născut! Al Tău ochi nu m-ar fi văzut;

Iov 10:19

Eram precum cei ce nu sânt: Din pântece, drept în mormânt

Iov 15:22

El, îngrozit, are să vadă Amenințarea sabiei. Pătruns fiind de teama ei, El este deznădăjduit, Căci orișicât și-ar fi dorit, De întuneric, n-o să scape.

Iov 18:18

Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit

Iov 18:6

Bezna are să-i stăpânească Cortul – lumina va muri, Iar candelei îi va pieri Sclipirea blândă-a focului, Ce pâlpâia de-asupra lui.

Iov 19:8

Ieșirile îmi sunt tăiate Și nu mai pot, nicicum, să trec. Aș vrea, oriunde, ca să plec – Să îmi urmez căile mele – Dar nu pot, pentru că pe ele, El, beznă grea, a-mprăștiat.

Iov 22:11

Nu vezi tu negura din jur, Și apele ce te lovesc?

Iov 6:9

De-ar vrea ca să mă prăpădească Și mâna Lui să mă zdrobească!

Isaia 57:1

Piere cel ce-i neprihănit. Încetișor, neauzit, Această lume el o lasă: Moare, dar nimănui nu-i pasă. Se duc toți oamenii de bine, Dar să ia seama, nu e cine, Că răutatea e de vină Că numai ea este pricină, Când e luat cel dovedit Precum că e neprihănit.