Iov 21:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Și amândoi dorm, în pământ; Mâncați de-aceiași viermi, ei sânt.

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

²⁶ Totuși, amândoi stau în țărână și viermii îi acoperă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Totuși, amândoi stau (la final) în pământ și sunt acoperiți de viermi.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Împreună dorm în țărână, și viermii îi acoperă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ și amândoi adorm în țărână, amândoi sunt mâncați de viermi.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁶ Sunt culcați deopotrivă în pulbere și‐i acoperă viermele.

Iov 21:26 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 17:14

Când gropii-i zic: „Ești tatăl meu!” Iar viermilor, „mamă-mi sunteți”, Acum să mă-ntrebați voi vreți,

Iov 19:26

Când piele nu voi mai avea Și nici carne de-asemenea, Am o credință: știu că eu Îl voi vedea pe Dumnezeu!

Iov 20:11

Cu sila. Va fi vlăguit, Iar oasele-i îmbătrânite Vor fi-n țărână-apoi, lungite.

Iov 21:25

Plină-i de suc. Un altul moare Și doar amărăciune are În suflet – nu s-a bucurat, Din fericire n-a gustat;

Iov 21:27

Cunosc prea bine ce gândiți, Ce judecăți strâmbe rostiți, Asupra mea. Ați întrebat:

Iov 24:20

De-al mamei pântec e uitat, Viermii, din el, s-au ospătat, De nimeni nu e pomenit Căci uită toți, că a trăit. Nelegiuitul e sfărmat Ca și-un copac, căci a prădat

Iov 3:13

Aș fi culcat și, liniștit, De mult aș fi fost adormit

Psalmi 49:14

Spre locuința morților, Ca și o turmă sunt mânați Și pradă morții sunt lăsați. Ei în picioare-or fi striviți De oamenii neprihăniți. Se duce frumusețea lor, Iar în locașul morților Au să-și găsească locuința.

Qohelet 9:2

Deopotrivă-n viața lor, Toate se-ntâmplă, tuturor: Omul care-i neprihănit Aceeași soartă-a-mpărtășit Ca și cel rău; cel bun, și el, Ca păcătosul; tot la fel, Cel ce se jură și cel care, Teamă de jurământ nu are; Omul cu sufletul curat, Asemeni celui necurat; Cel care jertfe pregătește, Ca omul care nu jertfește.

Qohelet 9:3

Din toate câte am văzut, Sub soare, eu, că s-au făcut, Iată ce am aflat, anume, Că este cel mai rău, pe lume: Toți – buni sau răi – orice-au făcut, Aceiași soartă au avut. De-aceea, inimile toate Pline-s, mereu, de răutate Și e atâta nebunie În om. Iată că el nu știe Ce va mai fi când, la cei morți, Va trece, prin a morții porți.

Isaia 14:11

În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.