Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 21:14 - Biblia în versuri 2014

14 Și totuși, nu de mult erau În contra Domnului. Ziceau: „Pleacă de pe a noastră cale, Căci noi nu vrem, pe ale Tale Cărări, nicicând, ca să pășim!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaștem căile Tale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaștem felul Tău de a fi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Deși ei îi spuneau lui Dumnezeu: «Îndepărtează-te de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Și totuși ziceau lui Dumnezeu: ‘Pleacă de la noi. Nu voim să cunoaștem căile Tale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și totuși au zis lui Dumnezeu: Depărtează‐te de la noi; căci nu dorim cunoștința căilor tale!

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 21:14
22 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cei răi, Domnului, I-au vorbit: „Pleacă de pe a noastră cale, Căci nu voim, pe ale Tale Cărări, să mergem! Dă-ne pace! El, Domnul, ce ne poate face?”


Pe cei mari cari s-au abătut De pe-al Lui drum. Ei au făcut


Dar nu zic: „Al meu Ziditor Unde-i? Unde e Dumnezeu, Cari ne insuflă, tot mereu – Noaptea – cântări de veselie?


Își zice-n inimă, mereu: „Toate le uită Dumnezeu! Și-ascunde Fața și, astfel, Nimic – în veci – nu vede El!”


Cel rău – trufaș – zice mereu: „Nu pedepsește Dumnezeu! Căci Domnul nici măcar nu este, Ci totul este o poveste!” Astfel de gânduri, cel rău are.


Ani patruzeci, ei M-au scârbit, Încât ajuns-am de-am rostit În Mine: „Iată un popor Cari este neascultător, A cărui inimă-i vădită Precum că este rătăcită, Iar a Mea cale nu o știe.”


„Până când oare, proștilor, Prostia doar o s-o iubiți? Iar voi cei cari batjocoriți, Când încetați a vă plăcea Batjocura, și-asemenea, Nebunii când au să sfârșească, Știința, să o mai urască?


Căci au urât a mea știință Și n-au ales, spre folosință,


Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,


Așa că, dați-vă din drum! Plecați de pe cărare-acum! În pace, ne lăsați cu Cel Cari Sfânt Îi, e lui Israel!”


O, neam de oameni răi, luați Seama la Domnul și-ascultați Cuvântul Lui: „Am fost Eu, oare, Drept o pustie arzătoare, Pentru Israel, sau o țară Plină de-ntunecime-amară? De ce a zis poporul Meu: „Slobozi am fost noi, tot mereu, Și-ntotdeauna ne-a fost bine Nu vrem ca să venim la Tine!”?


„Mijlocul de fățărnicie Îți este locuință, ție. Fățarnici, ei se dovedesc Și, să Mă știe, nu voiesc.”


Cu undița, îi prinde el Și-i trage-n mreaja lui, astfel. De-aceea, el se veselește Și bucuria-l năpădește.


Când, pe Iisus, el L-a zărit, A scos un țipăt ascuțit Și-a căzut jos: „Vai! Ce am eu” – A zis – „Fiu al lui Dumnezeu, Iisuse, cu Tine, a face?! Să nu mă chinui! Să-mi dai pace!”


Norodul Gherghesenilor, Speriat de ce s-a petrecut, Să părăsească-acel ținut, Îl sfătuise, pe Iisus. Cu ucenicii, El S-a dus, Luă corabia și-apoi, Trecură lacul, înapoi.


Fiindcă nu au căutat, Pe Dumnezeu, de-a-L fi păstrat În conștiința lor, mereu, Au fost lăsați, de Dumnezeu, În voia minții lor stricate, Nelegiuite, blestemate, Și astfel, fost-au săvârșite Lucruri ce nu-s îngăduite.


Lucruri lumești, cătând mereu, Vrăjmaș Îi ești lui Dumnezeu, Pentru că firea pământească Nu poate să se învoiască Să se supună Legii Lui – Adică Legii Domnului.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ