Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 16:20 - Biblia în versuri 2014

20 Ai mei prieteni, însă eu, Cu lacrimi, rog pe Dumnezeu,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

20 Prietenii mei râd de mine, iar ochii mei varsă lacrimi către Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Avocatul meu este prieten cu mine; iar ochii mei varsă lacrimi care Îl cheamă pe Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Prietenii mei sunt cei care mă batjocoresc; spre Dumnezeu ochii mei varsă lacrimi.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Prietenii mei râd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 Prietenii mei își râd de mine: dar ochiul meu varsă lacrămi către Dumnezeu.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 16:20
15 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.


Fața, de plâns, mi s-a-nroșit Și umbra morții a venit, Pe ochi, de mi s-a așezat.


Dreptate, înaintea Lui, El să îi facă omului, Și Îl mai rog, în acest fel, Dreptate ca să facă El Și pentru fiul omului Contra prietenilor lui.


Dacă ați fi în locul meu – Așa aș fi vorbit, cu voi? V-aș copleși cu vorbe-apoi, Și-aș da din cap? Vătămătura,


Dar acum, vai! El Și-a întins Mâna și iată că m-a prins! M-a stors de vlagă, m-a strivit, Cu pustiire mi-a lovit Întreaga casă. M-a luat,


Mă-nconjură răufăcători Și oameni batjocoritori, Iar ochiul meu e obligat Ca să privească, ne-ncetat, Cum în ocară ei asudă, Și-a mea ureche să audă, Mereu, batjocurile lor.


Îmi închid ochii, de durere; Oasele-mi sunt ca o părere. Sunt ca o umbră – tot sunt rană.


El a făcut ca frații mei, De mine, să fugă și ei. Ai mei prieteni s-au răcit,


De-aș ști unde-ar putea să fie! La al Său scaun de domnie De aș ajunge, aș putea


Cu toate că eu îi iubesc, Potrivnici ei se dovedesc; Dar eu alerg să îmi pot spune Necazul meu, în rugăciune.


Îmi vărs oful sufletului, Mereu, în fața Domnului, Căci Lui doar, îi mărturisesc Când în strâmtoare mă găsesc.


El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ