Iov 16:13 - Biblia în versuri 2014

¹³ Săgeata Lui mă înconjoară Din toate părțile. Ea zboară, Purtată de aripi de vânt, Și-mi varsă fierea, pe pământ, Căci în rărunchi m-a înțepat;

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹³ Arcașii Lui m-au înconjurat. El îmi străpunge rinichii fără milă și-mi varsă fierea pe pământ.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ M-au înconjurat trăgătorii Lui cu arcul. El îmi perforează rinichii fără milă; și îmi varsă fierea pe pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Săgețile lui m-au înconjurat, mi-a străpuns rărunchii și mi-a vărsat fierea pe pământ.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile. El Îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pământ,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹³ Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ.

Iov 16:13 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Geneza 49:23

Niște arcași l-au ațâțat Și cu săgeți au aruncat Asupra lui. L-au urmărit Cu ură, dar n-au izbutit Să-i calce-n urmă, pe-al lui pas,

Iov 19:12

Oștile Sale au pornit Și pân’ la mine și-au croit Un drum. Apoi, s-au așezat Și cortul mi-au înconjurat.

Iov 19:27

Îl voi vedea, căci o să vie Vremea în care o să-mi fie El – Domnul – binevoitor. Eu însumi – nu alt muritor – Pe Domnul, am să-L văd, mereu! De al Său dor, sufletul meu Tânjește-n trup. Atuncea voi

Iov 20:25

De va-ncerca, din trup s-o smulgă, Scântei și fiere o să-i curgă Din rană. Va fi apucat De spaima morții. S-au păstrat

Iov 25:3

Se află, oare, cineva Să-I numere oastea, cumva? Și peste cine nu răsare, Când se aprinde-ntreaga zare, În zori, a Domnului lumină?

Iov 6:10

Cu bucurii și mângâiere Rămân eu, în a mea durere, Căci niciodată n-am călcat Poruncile ce mi le-a dat Al nostru Domn. Dar ce vorbesc?

Iov 6:4

La capăt: iată, m-au străpuns Săgețile lui Dumnezeu. Otrava lor, în trupul meu, Pătrunde-acum; groaza Lui vine Și vâră spaime grele-n mine!

Plângerile 2:11

Nu mai am lacrimi. De văpaie, Fierb ale mele măruntaie. Ficatul, jos, mi s-a vărsat, Din pricină că m-am uitat Și am văzut prăpădul care Îl macină, fără-ncetare, Acum, pe bietul meu popor, Din pricina copiilor Cari în cetate sunt aflați, Pe-ale ei uliți, leșinați.

Plângerile 2:4

Ca un vrăjmaș Și-a încordat Arcul. Dreapta Și-a ridicat, La fel ca un asupritor. Ce-a fost plăcut privirilor – Îndată – El a prăpădit. Urgia Lui s-a repezit Precum un foc mistuitor Și a căzut necruțător, Asupra cortului pe care Fiica Sionului îl are.

Plângerile 3:11

Până la mine a pătruns Și căile mi le-a-ncurcat. În urmă, El S-a aruncat Asupră-mi și m-a pustiit.

Plângerile 3:13

Săgețile din tolba Lui Mi-au rupt din carnea trupului Și în rărunchi mi s-au înfipt.

Езекиел 5:11

De-aceea, Domnul Dumnezeu A zis: Pe viața Mea jur Eu – Pentru că tu M-ai părăsit, Pentru că tu Mi-ai pângărit, Mereu, Locașul Meu cel sfânt, Ce se afla pe-al tău pământ, Cu idolii ce i-ai urmat Și urâciuni, neîncetat – Și Eu găsesc acum că-i bine Să-Mi întorc ochii de la tine. Mila, în ochii mei, loc n-are Și nu voi mai avea-ndurare.

Romani 8:32

Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?

Deuteronom 29:20

Cel cari, astfel, va cugeta, Iertare nu va căpăta Nicicând, din partea Domnului. Atuncea, gelozia Lui Și cu mânia Sa-nfocată Se vor aprinde dintr-odată, În contra omului acel Și au să cadă, peste el, Toate blestemurile zise, Care în astă carte-s scrise. Domnul va șterge al său nume, În felu-acesta, de pe lume.

2 Petru 2:5

Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.