Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -




Iov 15:30 - Biblia în versuri 2014

30 Din întuneric, n-o să poată Ca să mai iasă, niciodată. Mlădița lui are să ardă În flăcări și o să îl piardă Domnul, cu-a gurii Lui suflare.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ


နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

30 Nu va scăpa de întuneric; o flacără îi va usca mlădițele și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia în Versiune Actualizată 2018

30 Nu va scăpa de întuneric! Va veni o flacără care îi va usca ramurile tinere; și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va elimina.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

30 Nu se va putea îndepărta din întuneric, flacăra va usca lăstarul său și va fi îndepărtată suflarea gurii sale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

30 Nu va putea ieși din întuneric, flacăra îi va arde mlădițele, și Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ

Traducere Literală Cornilescu 1931

30 Nu va ieși din întuneric, flacăra îi va usca mlădițele și va pieri la suflarea gurii Sale.

အခန်းကိုကြည့်ပါ။ ကော်ပီ




Iov 15:30
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

El, îngrozit, are să vadă Amenințarea sabiei. Pătruns fiind de teama ei, El este deznădăjduit, Căci orișicât și-ar fi dorit, De întuneric, n-o să scape.


Sudori îl scaldă-n val de ape, Aleargă-n colo și încoace, Urzește intrigi, planuri coace Doar ca să capete o pâine. Dar știe că va fi un mâine În care este așteptat, În care nu va fi iertat De-a întunericului zi.


Casa nelegiuitului, Stearpă, va fi, iar omului Celui viclean, rău și stricat, De foc, cortu-i va fi mâncat.


Va fi pucioasă. Jos, uscată Are să-i fie rădăcina, Iar sus, ramul ce-l dă tulpina, Va fi tăiat. Chiar pomenirea


Este împins, de la lumină, În beznă. Pentru a sa vină, Din lume, este izgonit


Nenorociri nenumărate, Iar bogățiile-adunate De el, iute sunt nimicite Căci de-un foc mare-s mistuite. Iar focul care le-a cuprins, De nimeni nu a fost aprins; El îl va arde pe cel rău, Cu tot ce-a fost în cortul său.


Dușmanii noștri! Iată-le, Arse de foc, averile!”


Un foc cari, pân’ la nimicire, Mistuie tot ce-am dobândit – Un foc care mi-a risipit Toată averea adunată! Acesta mi-ar fi fost răsplată, Dacă ce-am zis, înfăptuiam!


Prinși de suflarea Domnului, Sub arșița mâniei Lui, Cei răi – cu toți – sunt nimiciți!


Pe toți acești, El i-a învins: În miezul zilei, i-a împins În beznă, unde i-a lăsat Să bâjbâie, neîncetat, Conduși de-amăgitoare șoapte, De parcă-ar fi în miez de noapte.


Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.


De multă vreme-i pregătit Un rug, pentru-mpărat gătit. Adânc și lat este făcut Căci din belșug lemne-a avut. Suflarea Domnului, furioasă – Precum șuvoiul de pucioasă – Asupră-i vine, îl cuprinde Cu valul ei și îl aprinde.”


De-aceea, am să-i biciuiesc Prin toți cei care prorocesc. Uciși vor fi chiar de acele Cuvinte ale gurii Mele, Iar judecățile văzute Cum că de Mine sunt făcute, Pline vor fi de strălucire, Precum lumina, peste fire!


Iar împăratu-a poruncit: „Hei, slujitori! Iute-l legați Și-apoi, afară-l aruncați, În negura plânsetelor Și în scrâșnirea dinților!


Către acei care-au să fie La stânga, zice-va: „Plecați – Voi – de la Mine, blestemați! Locul pe care îl aveți, E-n focul veșnic! Vă duceți! L-am pregătit diavolului, Vouă și îngerilor lui!


Plângând, adevărații fii, Ai cerului Împărății, În mijlocul plânsetelor Și în scrâșnirea dinților.”


Oameni-aceștia, fântâni, sânt, Adânc săpate în pământ, În care, apa nu se-adună. Ca norii sunt, duși de furtună, Căci pentru ei, a fost păstrată Doar negura întunecată.


Ca valurile înspumate Care aleargă-nfuriate, Mereu, pe fața mărilor, Își spumegă rușinea lor Oameni-aceștia. Fiecare, Stele-au ajuns, rătăcitoare; Iar pentru ei, fost-a păstrată Doar negura întunecată, Și-o vor primi, pentru vecie.


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ