Iov 14:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ Așa cum muntele-a murit Surpându-se, cum a pierit, Din locul ei din veac, o stâncă,

နောက်ထပ်ဗားရှင်းများ

Noua Traducere Românească

¹⁸ Dar, așa cum munții cad și se surpă, iar stânca este mutată din locul ei

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ Dar așa cum munții se dărâmă și cad, așa cum stânca este mutată din locul ei

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Of, cum muntele cade și se năruie și stânca se mută din locul ei,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Cum se prăbușește muntele și piere, cum piere stânca din locul ei,

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ Dar un munte care se prăbușește se preface în pulbere și stânca se mută din locul ei;

Iov 14:18 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ

Iov 14:17

Călcări de lege săvârșite, Iată, îmi sunt pecetluite, Căci în mănunchiuri mi le legi Și-mi născocești fărădelegi.

Iov 14:19

Cum apa, piatra, o mănâncă, Cum duce apa râului Pământul, așa omului, Nădejdea, Tu i-o nimicești.

Iov 18:4

Dar te gândește, dacă poți: Oare, pentru a ta mânie, Pământul trebuie să fie Pustiu, iar stâncile, cu toate, Din locurile lor, mutate?

Isaia 40:12

„Dar cine reușit-a, oare, Ca apele, să le măsoare? Sau cine o fi măsurat Cerul și-apoi a adunat Toată țărâna cea pe care Fața pământului o are, Iar în măsura-n care-o puse, Doar o treime se umpluse? Cine-a venit cu un cântar, Să cântărească munții? Dar, Cu cumpăna, cine-a venit, Când dealurile-a cântărit?

Isaia 54:10

Chiar dacă nu se vor mai ține Munții în locurile lor, Iar culmile dealurilor Au să se miște, totuși, Eu Am să te îndrăgesc mereu. Dragostea Mea va rămânea La tine și de-asemenea, Nu am să-Mi calc cuvântul dat, Nici legământul încheiat, Prin care pace am făcut, Pentru că milă am avut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Isaia 64:1

„O, dacă Tu ai încerca, Cerul întreg a-l despica Și de Te-ai pogorî la noi, Toți munții s-ar topi apoi, În fața Ta, ca de un foc

Ieremia 4:24

Privesc la munți-ndepărtați Și văd că sunt cutremurați! Nici dealurile nu-s cruțate, Căci sunt și ele clătinate!

Matei 27:51

Perdeaua-n Templu așezată, În două, fost-a sfâșiată, Pământul s-a cutremurat Și stâncile s-au despicat; Tot cerul fost-a zguduit, Domnul Iisus când a murit.

Revelația 20:11

Apoi, un scaun de domnie, Mi-a apărut, în față, mie, Și Cel care ședea pe el; Fusese alb jilțul acel. Pământ și ceruri, am văzut, Că loc, atunci, n-au mai avut, În fața Lui, și au fugit.

Revelația 6:14

Cerul – în clipele acele – Asemeni unei cărți de piele Ce o faci sul, s-a strâns, deodată. Munți și ostroave totodată, Mișcatu-s-au din locul lor, Cu-n vuiet înfricoșător.

Revelația 8:8

Al doilea înger a sunat Din trâmbiță, și-am observat Ceva, ca și un munte mare, De foc, că se aruncă-n mare. A treia parte – am văzut – Din apa ei, că s-a făcut Ca sângele și, negreșit,