Biblia Todo Logo
အွန်လိုင်း သမ္မာကျမ်းစာ

- ကြော်ငြာတွေ -






Iosua 18:25
25 ပူးပေါင်းရင်းမြစ်များ  

Cu oastea, a ieșit Abner – Cel care, fiu, îi e, lui Ner. Oamenii care-l însoțeau, Lui Iș-Boșet, slugi, îi erau. De la Mahanaim, plecară Și-n mare grabă se-ndreptară Spre Gabaon, să-l cucerească Și-n urmă, să îl nimicească.


Fiul lui Saul a avut Doi căpitani, cari au șezut În fruntea cetei de război. Bana e primul, iar apoi Recab, al doilea, s-a vădit. Al lor părinte s-a numit Rimon și din Berot venise, Căci el, din Beniamin, ieșise. Berotu-atuncea se vădea Cum că, de Beniamin, ținea,


Baeșa-n Iuda a venit. În Rama el și-a așezat Oștirea și n-a mai lăsat Să intre-n a lui Asa țară, Pe nimeni, sau să iasă-afară.


Domnul, la el, a venit iară Și Se-arătă a doua oară, La fel precum la Gabaon, Îl mai văzuse Solomon.


Tatăl lui Gabaon ședea La Gabaon și o avea Soață, pe Maca, iar astfel, Urmași a dobândit și el.


Fiii pe care îi avea Rama – atuncea – și Ghibea, La șase sute s-au vădit Și două’șiunu, negreșit.


Sau la Hațor s-au așezat, La Rama și la Ghitaim,


Trec trecătoarea și-noptează La Gheba, când se înserează. Tremură Rama-nspăimântată, Apoi Ghibea lui Saul, iată, Pornește într-o goană mare.


Domnul – atunci – Se va sălta Și iată că se va purta Așa după cum bine știm Că a făcut la Perațim. Se va stârni mânia Lui, Ca-n valea Gabaonului, Căci Își va împlini, pe dată – Atunci – lucrarea Lui ciudată Și lucrul nemaiauzit, Pe care El l-a pregătit.


În acest fel, Domnu-a vorbit: „Un țipăt greu s-a auzit Din Rama. Plânsul este mare, Iar lacrimile sunt amare. Rahela, pruncii, și-i jelește Și mângâiere nu voiește, Căci pruncii ei dragi nu mai sânt!”


Când înserarea s-a lăsat, Pe deal, veni un om bogat. Acesta, Iosif, se numea Și-n Arimateea locuia; Un ucenic, de-al lui Iisus, Era și el. Iosif s-a dus


Atuncea, s-a înspăimântat, Căci Gabaonul, faimă, are Că este o cetate mare, Precum sunt cele-mpărătești. Puține-asemeni ei găsești, Și nici cetatea Ai nu are O suprafață-atât de mare. Cei care-n Gabaon ședeau, Viteji și ne-nfricați erau.


Enam apoi și Zanoah Și En-Ganim și Tapuah;


Chefar-Amonai și-a urmat Ofni și Gheba la sfârșit, Iar după cum s-a socotit, Doișpe cetăți au fost de toate, Cu satele învecinate.


Mițpa, Chefira, după care Moța e prinsă-n numărare;


Coteau de-acolo, înapoi, Spre Rama, ajungând apoi, Lângă cetatea ‘ceea tare A Tirului, ieșind la mare, Spre Hosa, după ce-au tăiat Acel ținut, Aczib, chemat.


Iată cetățile ce sânt Din al lui Beniamin pământ: Gheba, urmează Gabaonul,


Apoi, familiile toate, Din Iuda, fost-au adunate. Familia lui Zerah, îndată, S-a dovedit cea căutată Și-a fost, pe case, împărțită. Casa lui Zabdi-a fost găsită, Când sorții fost-au aruncați.


Fiii lui Israel porniră Și după trei zile sosiră Lângă cetățile pe care, În țară, acel neam le are. Iată dar cum au fost chemate: E Gabaon prima cetate; Chefira, cea de-a doua este; Berot, a treia se numește; Iar cea de-a patra o găsim Numită Chiriat-Iarim.


Când cei care au locuit În Gabaon, au auzit De ceea ce s-a petrecut În Ierihon, de ce-au făcut Iosua și poporul lui Contra cetății Aiului,


Stăpânul i-a răspuns apoi: „N-avem îngăduință noi, Ca să intrăm într-o cetate Care-i străină. Nu se poate Să poposim în locu-acel, Căci noi suntem din Israel. Mai bine, hai să ne grăbim, Și către Ghibea, să pornim.”


El i-a mai zis slugii, apoi: „Spre Ghibea sau spre Rama, noi Va trebui să ne-ndreptăm, Ca să putem să înnoptăm.


Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit.


Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.


ကြှနျုပျတို့နောကျလိုကျပါ:

ကြော်ငြာတွေ


ကြော်ငြာတွေ